|
Ciur-Izbuc ( P. Ciurului I ) este situata în partea de nord-vest a Gropii Ciurului, dezvoltata pe platoul carstic Runcuri.
Semnalata de P. A. CHAPPUIS si R. JEANNEL, P. Ciur Izbuc a fost explorata, în 1952. pe o lungime de 150 m, de catre T. Rusu si Stefania Avram, apoi, în 1965, a fost vizitata de T. Rusit, I. Viehmann, Gh. Racovita si V. Craciun, cînd s-au descoperit si primele urme plantare ale omului preistoric din pesterile României. Dupa aceasta data s-a trecut la ridicarea topografica a pesterii si la cercetarea intensiva a acesteia, rezultatele fiind consemnate în mai multe lucrari semnate de T. RUSU, I. VIEIIMANN, GH RACOVITA, V. CRACIUN, C. si I. RISCUTIA, I. ORASEANU.
Dezvoltata în Dealul Dermii, între Ponorul Tinoasei si Groapa Ciurului, P. Ciur Izbuc se desfasoara pe doua nivele suprapuse: unul superior, fosil, si altul inferior, temporar-activ.
Nivelul superior, de origine freatica, are o lungime totala de 605 m si este alcatuit din doua tronsoane de galerii: unul, în amonte, format din Sala Pasilor si Galeria Ursilor, în lungime totala de 341 m, care adaposteste numeroase urme plantare ale omului preistoric si urme de viata si resturi scheletice ale ursului de caverna, si altul dezvoltat în partea din aval a pesterii, constituit din Galeria Aragonitei si Galeria Gururilor, care totalizeaza 264 m lungime. În timp ce primul tronson este format dintr-o succesiune de sali largi si înalte, separate de spatii înguste si mai putin înalte, cel de al doilea tronson prezinta numeroase gururi si formatiuni stalagmitice, cîteva cupole de coroziune, pandante si nivele de eroziune (Galeria Argonitei).
Nivelul inferior are o lungime totala de 425 m si corespunde actualei galerii temporar-active, drenata de apele captate în subteran prin Ponorul Tinoasei, situat la numai 20 m de extremitatea dinspre amonte a pesterii. Dupa ce iese din cîteva spatii foarte înguste, inaccesibile, cursul de apa patrunde într-o galerie spatioasa, cu sectoare de tavan plan-orizontal, terase si nivele de eroziune si dispare, dupa circa 180 in, printr-un „ponor" inaccesibil, de unde se îndreapta, asa dupa cum s-a dovedit printr-o colorare cu fluoresceina, spre Izbucul Toplitei de Rosia.
La iesirea din pestera, apele se angajeaza si curg în lungul unei vai de recul ce conflueaza Pîrîul Ciurului dupa care patrund în Pestera Ciur-Ponor, dreneaza Pestera Toplitei de Rosia si revin la Suprafata prin Izbucul Toplitei de Rosia.
Pe lînga elementele de morfohidrografie subterana, de o deosebita valoare stiintifica, P. Ciur Izbuc se impune prin prezenta urmelor de pasi ale omului preistoric, prin descoperirea unei figurine gravata pe un canin de Ursus spelaeus (aflata în colectia Institutului de Speologie „E. Racovita" din Cluj-Napoca), si prin existenta a numeroase cranii si oseminte, amprente de ghiare si labe, suprafete lustruite (barenschlifiuri), bulgari si vetre de Ursus spelaeus.
Sculptarea pesterii s-a facut în trei etape mai importante: o etapa antepleistocena, în care s-a format, în regim freatic, nivelul superior (fosil), o etapa pleistocena, corespunzatoare nivelului inferior (temporar-activ), si o etapa holocen-actuala în care, mai întîi, prin scaderea debitului cursului subteran, s-au format acele canale adînci, iar apoi s-a deschis o succesiune de „ponoare", impenetrabile, prin care apele tind sa paraseasca definitiv nivelul inferior.
|
