Rapoarte de tura
Apr 19, 2009
Tabara de Paste - Bratcuta 2009
Category: Tabara
Scop: Tabara de Paste
Perioada 19-21.04.2009
Participanti : Alina, Anca, Andreea,Andreea(mica), Cristina, Coco,Dan, Dani, Glad, Marius, Marcus, Mirela, Nina, Oliver, Potyi, Ralu, Razvan, Roxa, Roni, Vlad
Zona : Bratcuta
Cu gandul toata iarna la Siliei si la ce ne mai rezerva pestera ne-am hotarat ca de Paste sa revenim cu forte noi. Ne-am strans deci duminica dupa masa, dupa ce ne-am facut cu totii datoria fata de familie la traditionalul loc de tabara in dreptul vaii Chivadarului.
Porniti pe fapte mari ne-am facut de cu seara planurile care unde intra, Siliei facandu-si ea singura selectia in functie de gabaritul oamenilor. Am intrat deci in aceasta pestera putem zice speciala Dan, Cristina, Dani, Ralu si Oliver. Planul pentru aceasta tura era sa ajungem unde ne-am oprit (mai bine zis unde s-a oprit Isti) data trecuta si sa continuam explorarea. In afara faptului ca pe taras a inceput sa se acumuleze pietris si aluviuni (ceea ce a dus la stramtarea si mai mult a tarasului :D ) nu am intampinat probleme-altele decat cele uzuale, stramtori fara numar- pana la scurgerea care a catarat-o Isti. Desi parea destul de lejera catararea (aprox 8m) faptul ca scurgerea nu avea deloc aderenta si stanca adiacenta era foarte friabila nu a ajutat deloc. Dupa multe smecherii precum delte batute in scurgere folosite pe post de prize si ciocan folosit drept piolet Oliver a ajuns in cele din urma sus, a amarat o coarda si am urcat si restul. Sus o impresionanta scurgere alba, de fapt continuarea celei de jos si o sala impresionanata. Din ea pornesc mai multe galerii secundare, de fapt aceasta pare a fi o sala a comfluentei din pacate insa fara legaturi cu activul permanent mult dorit. Deasupra scurgerii, la vreo 9m galeria continua, insa tot ascendent. Din aceasta galerie am mai gasit vreo 2 galerii secundare mai mari, explorarea insumand in aceasta tura cam 30m. Din pacate in ambele galerii ne-am oprit din cauza ca sectiunea pesterii se stramteaza impenetrabil. Cu munca multa probabil am trece mai departe. Galeria de deasupra scurgerii am convenit sa fie catarata in ceva tura de cartare. Au ramas in pestera o coarda de 22m si o carabiniera din invetarul clubului. Dupa aceasta tura, desi am ramas un pic dezamagiti, ne asteptam la mai mult, am hotarat ca dupa ce terminam de cartat amontele ne vom muta cu lucrarile in aval. Dan a facut la un moment dat o constatare foarte buna : ca pestera asta ne-a satisfactii putin cate putin, niciodata prea mult dintr-o data, probabil sa nu ne luam nasul la purtare.Tura a tinut cam 10 ore, nu tocmai usoare, speram insa ca in timp eforturile ne vor fi rasplatite, speranta moare ultima :D
In timp ce noi ne luptam cu stramtorile din Siliei echipa ramasa de noi la exterior s-a organizat si au avut mai multe ateliere de lucru in platoul Damis :unul din ele a fost ponorul Munau, una din intrarile secundare in marele sistem.Singura problema este ca tocmai apa care creaza golul subteran aduce cu ea aluviuni, care depuse in timp fac accesul impenetrabil. O data cu apa insa sunt aduse si mizerii gen PET-uri. Baietii nostrii s-au mobilizat si au strans toate gunoaiele si le-au dat foc, facand astfel mai usor accesul pentru o eventuala tura viitoare de decolmatare. Un alt punct de lucru a fost un aven –29m in care s-a intrat pentru a ne crea o vedere mai ampla asupra zonei. Depresiunea castica de la Toaia a fost una din obiectivele nostre, un punct care te face sa realizezi dimensiunea reala a fenomenului carstic si a golurilor subpamantene de la Damis.
Daca unii dintre noi au fost chemati la datorie luni seara altii au ramas pe baricade pana marti, astfel ca amortiti dupa seara la foc si tura din ziua precedenta hotaram totusi sa ne tinem de plan si sa intram in Avenul lui Pascalau (tot zona Damis) de –100 Oliver, Dani si Cristina. Aveam o descriere a lui din ceva carte si mergem sa-l identificam. Ceea ce este ciudat la el este ca a fost gasit de un om din Damis, pe nume Pascalau in timp ce isi sapa o fundatie in curte pentru o constructie. Intre timp insa omul se pare ca s-a plictisit sa aiba o gaura in curte si a hotarat sa-l astupe si cand zic asta ma refer la faptul ca deja este si acoperit cu iarba ca si cand nici nu ar fi fost. Pentru ca nu ne dam insa batuti usor hotaram sa gasim noul proprietar (Pascalau intre timp se pare ca a vandut gospodaria si s-a mutat) sa ne cerem voie sa dezgropam intrarea avenului si sa intram in el. Omul a fost foarte cooperant. Ne vom intoarce cu cele necesare pentru a ne pune in practica planul. O incheiere draguta pentru o tabara pe masura.
Cristina
Perioada 19-21.04.2009
Participanti : Alina, Anca, Andreea,Andreea(mica), Cristina, Coco,Dan, Dani, Glad, Marius, Marcus, Mirela, Nina, Oliver, Potyi, Ralu, Razvan, Roxa, Roni, Vlad
Zona : Bratcuta
Cu gandul toata iarna la Siliei si la ce ne mai rezerva pestera ne-am hotarat ca de Paste sa revenim cu forte noi. Ne-am strans deci duminica dupa masa, dupa ce ne-am facut cu totii datoria fata de familie la traditionalul loc de tabara in dreptul vaii Chivadarului.
Porniti pe fapte mari ne-am facut de cu seara planurile care unde intra, Siliei facandu-si ea singura selectia in functie de gabaritul oamenilor. Am intrat deci in aceasta pestera putem zice speciala Dan, Cristina, Dani, Ralu si Oliver. Planul pentru aceasta tura era sa ajungem unde ne-am oprit (mai bine zis unde s-a oprit Isti) data trecuta si sa continuam explorarea. In afara faptului ca pe taras a inceput sa se acumuleze pietris si aluviuni (ceea ce a dus la stramtarea si mai mult a tarasului :D ) nu am intampinat probleme-altele decat cele uzuale, stramtori fara numar- pana la scurgerea care a catarat-o Isti. Desi parea destul de lejera catararea (aprox 8m) faptul ca scurgerea nu avea deloc aderenta si stanca adiacenta era foarte friabila nu a ajutat deloc. Dupa multe smecherii precum delte batute in scurgere folosite pe post de prize si ciocan folosit drept piolet Oliver a ajuns in cele din urma sus, a amarat o coarda si am urcat si restul. Sus o impresionanta scurgere alba, de fapt continuarea celei de jos si o sala impresionanata. Din ea pornesc mai multe galerii secundare, de fapt aceasta pare a fi o sala a comfluentei din pacate insa fara legaturi cu activul permanent mult dorit. Deasupra scurgerii, la vreo 9m galeria continua, insa tot ascendent. Din aceasta galerie am mai gasit vreo 2 galerii secundare mai mari, explorarea insumand in aceasta tura cam 30m. Din pacate in ambele galerii ne-am oprit din cauza ca sectiunea pesterii se stramteaza impenetrabil. Cu munca multa probabil am trece mai departe. Galeria de deasupra scurgerii am convenit sa fie catarata in ceva tura de cartare. Au ramas in pestera o coarda de 22m si o carabiniera din invetarul clubului. Dupa aceasta tura, desi am ramas un pic dezamagiti, ne asteptam la mai mult, am hotarat ca dupa ce terminam de cartat amontele ne vom muta cu lucrarile in aval. Dan a facut la un moment dat o constatare foarte buna : ca pestera asta ne-a satisfactii putin cate putin, niciodata prea mult dintr-o data, probabil sa nu ne luam nasul la purtare.Tura a tinut cam 10 ore, nu tocmai usoare, speram insa ca in timp eforturile ne vor fi rasplatite, speranta moare ultima :D
In timp ce noi ne luptam cu stramtorile din Siliei echipa ramasa de noi la exterior s-a organizat si au avut mai multe ateliere de lucru in platoul Damis :unul din ele a fost ponorul Munau, una din intrarile secundare in marele sistem.Singura problema este ca tocmai apa care creaza golul subteran aduce cu ea aluviuni, care depuse in timp fac accesul impenetrabil. O data cu apa insa sunt aduse si mizerii gen PET-uri. Baietii nostrii s-au mobilizat si au strans toate gunoaiele si le-au dat foc, facand astfel mai usor accesul pentru o eventuala tura viitoare de decolmatare. Un alt punct de lucru a fost un aven –29m in care s-a intrat pentru a ne crea o vedere mai ampla asupra zonei. Depresiunea castica de la Toaia a fost una din obiectivele nostre, un punct care te face sa realizezi dimensiunea reala a fenomenului carstic si a golurilor subpamantene de la Damis.
Daca unii dintre noi au fost chemati la datorie luni seara altii au ramas pe baricade pana marti, astfel ca amortiti dupa seara la foc si tura din ziua precedenta hotaram totusi sa ne tinem de plan si sa intram in Avenul lui Pascalau (tot zona Damis) de –100 Oliver, Dani si Cristina. Aveam o descriere a lui din ceva carte si mergem sa-l identificam. Ceea ce este ciudat la el este ca a fost gasit de un om din Damis, pe nume Pascalau in timp ce isi sapa o fundatie in curte pentru o constructie. Intre timp insa omul se pare ca s-a plictisit sa aiba o gaura in curte si a hotarat sa-l astupe si cand zic asta ma refer la faptul ca deja este si acoperit cu iarba ca si cand nici nu ar fi fost. Pentru ca nu ne dam insa batuti usor hotaram sa gasim noul proprietar (Pascalau intre timp se pare ca a vandut gospodaria si s-a mutat) sa ne cerem voie sa dezgropam intrarea avenului si sa intram in el. Omul a fost foarte cooperant. Ne vom intoarce cu cele necesare pentru a ne pune in practica planul. O incheiere draguta pentru o tabara pe masura.
Cristina