Stiam ca pestera se afla la baza versantului ce coboara, spre N-V din dealul Glimeia Mare, satul Damis in curtea unui om pe nume Pascalau care gasise avenul cand incercase sa-si sape o fundatie pentru o anexa de casa. Ralu ne zisese in urma cu ceva timp ca Pascalau acoperise avenul (omului i s-a parut normal sa nu aiba o groapa in curte). Ajunsi in apropierea locului unde banuiam ca este avenul ne intalnim cu ceva ruda de-a lui Pascalau care ne indreapta spre aven. Ne asteptam noi ca avenul sa fie acoperit cu lemne sau ceva de genul, dar nu...surpriza: nici urma de el, iarba peste tot. Vecinul binevoitor ne relateaza ca Pascalau nu se multumise ca puna capac ci chiar bolovani, pamant astfel ca la 5 ani dupa actiune noi nu mai vedeam nici urma de aven. O mica dara se vedea doar de la o tentativa de fundatie. Si pe langa toate astea inca o veste buna: Pascalau se pare ca vanduse gospodaria si se mutase mai la ses. Vecinul, ca un om amabil ce ne-a demonstrat ca este ne si informeaza cum il cheama pe noul proprietar si hotaram sa-l cautam pentru a ne cere permisiunea sa dezgropam avenul. Scopul nostru era sa intram in aven, deoarece dupa o veche sectiune dar mai ales tinand cont de faptul ca in urma cu multi ani, cand a descoperi si a explora o pestera era la indemana tuturor speologilor muncitori ne dam seama ca s-ar putea sa mai gasim aici puncte de lucru.

Dupa un lung periplu prin tot Damisul in care identificam tot neamul noului proprietar si pe el insusi, il gasim in coasta unui deal la munca. Ne spunem doleanta, omul pare destul de receptiv la ideea noastra, deoarece dupa spusele lui “poate gasim si apa jos” si are pana la urma ceva si el de castigat din toata treaba. Ii promitem ca acoperim avenul si ne despartim multumiti.

Urmeaza o tura la care participa Bimbi, Rambo, Oliver, Glad si inca o persoana. Bimbi sef de santier. Se intalnesc cu vecinul care zice el ca stie exact unde-i avenul. Se pare insa ca eroarea pare a fi destul de mare. Dupa trei tentative esuate cu trei gropi de 1,5 m si diametru de vreo 2 m a patra oara pare a fi cu noroc. Coboara in aven Bimbi cel mai mult dar neavand nici coarda destula si fiind si singur pe portiunea de grohotis hotaraste sa se intoarca.

Dupa o perioada destul de lunga Isti se intalneste cu vecinul avenului, care era cu o falca in cer si una-n pamant avand nemultumirea atat el cat si proprietarul ca nu s-a pus capac la aven si ca a avut o intamplare nefericita: i-a cazut porcul in aven. Ca norocul intrarea in put este stramta si porcul n-a ajuns pana jos ca de nu....Hotaram sa luam masuri si la prima tura in zona Marius, Isti, Oliver si Sergiu trec pe la mine, tati promitand sa ne sponsorizeze cu niste scanduri sa rezolvam problema. Baietii duc tratative de conciliere cu vecinul, acopera avenul si toata lumea e multumita.

Iata-ne deci o lunga perioada (Cristina,Dani, Marius, Potyi, Sergiu si Tamas) in data de 06.06.09 hotarati sa ajungem pana unde nimeni nu mai fusese de ani buni. Coarda avem destula dar pe parcurs constatam ca amarajele artificiale lipsesc cu desavarsire. Hotaram insa sa mergem pe naturale pana jos desi in unele locuri numai in siguranta nu cred ca ne-am simtit. Ca si ghid folosim vechea sectiune. Potyi echipeaza.

La intrare un put aprox de 17 m, urmeaza o portiune de grohotis foarte dubios, te strecori printre blocuri imense de piatra, iti doresti totul sa ramana nemiscat macar pana te intorci. In directia asta de mers facem insa o greseala considerabila, nu ne dam seama ca tocmai haosul asta care la intrare nu pune probleme, la iesire va fi foarte derutant pentru multi dintre noi, nu facem deci nici o papusa. Urmeaza un put de 10 cu o stramtoare la intrare, care Tamas si Marius (cel putin la intrare) nu li se pare accesibila. Hotarasc deci amandoi sa se intoarca, hotarare (de a iesi impreuna) care ulterior se va dovedi a fi o idee foarte buna. Restul mergem mai departe. Urmeaza o succesune de saritori si puturi care ne duc in partea superioare a unei mici diaclaze. Potyi ajunge primul jos insa imi zice ca el nu trece mai departe, ca nu incape si imi zice daca vreau eu sa incerc. Dau TSA ul jos si incerc. Prima impresie : am trecut si prin locri mai stramte. Cand o abordez insa imi dau seama ca-i un cot descendent, pe portinea de curba o formatiune foarte incomoda nu ma lasa sa trec. Picioare imi iau curba si simt ca sunt in aer. La o privire mai atenta imi dau seama ca podeaua salii care urmeaza e mai jos cu vreun m. Pare foarte promitator si hotaram sa mai revenim pregatiti insa. La iesire toate bune pana la portiunea de grohotis. Iesim tot cate doi, Potyi si Sergiu, Dani si eu ramanand la dezechipat. Tinem insa legatura fonica cu Potyi. La un moment dat insa si datorita unor semne prost puse ne dezorientam si nu gasim intrarea intr-o sala. Sentimentul a fost foarte ciudat, le vedeam lumina celor din fata, ii auzeam printre darapanaturi dar nu puteam ajunge la ei. Ne recupereaza Sergiu si in cele din urma iesim cu totii. Ne dam seama insa cand ne revedem cu Marius si Tamas ca importante ar fi fost niste balize sau semne puse strategic, dupa ce ne povestesc ca si ei au ratacit drumul vreo 2 ore, ajungand in ceva sali de la un nivel superior. Data viitoare vom veni mai pregatiti.

Tura am considerat-o un succes, ne-am atins telul. Hotaram sa nu plecam fara sa spalam echipamentul pestera fiind destul de murdara (avem parte iar de secvente gen Berna cand blocatoarele aluneca in jos la iesire si chestii de genul) astfel ca pe la ora 11.30 eram inca pe Valea Rosiei la spalat de corzi :D.