Jun 28, 2009

Scop: echipare TSA si derocare
Zona: Damis
Participanti: Cristina, Dani, Isti
Perioada 28.06.09

             Pentru ca ultima data cand am fost la Pascalau am ramas cu totii puternic impresionati de aven, de dimensiunile lui am hotarat sa-l punem pe lista noastra de prioritati.
Ca si prim obiectiv al turei era echipare de TSA deoarece data trecuta am mers doar pe naturale. Dan a luat deci masina de gaurit si a batut vreo 6-7 gujoane. Al doilea obiectiv era  de a trece mai departe, de stramtoarea finala. Am incercat sa o fortam, Dan a incercat primul, apoi Isti si apoi eu, aproape, aproape ca am trecut, insa ramanea intrebarea : cum ma mai intorc, deoarece pardoseala din salita urmatoare parea cam la 1,20 sub mine si nu prea erau prize la picioare. Faza destul de nasoala aici e ca nici nu prea ai pozitie de spart, trebuie deci inceputa lucrarea de mai departe.
            Intre timp ce Dan si cu mine incercam sa trecem stramtoare Isti ca o persoana curioasa ce este, a gasit o diaclaza superioara un fel de fosil al cursului de apa. Mergem deci si noi sus, trecem de o mica stramtoare destul de entuziasmati in speranta ca facem explorare, dam intr-o sala draguta, ceva gururi dragute cu formatiuni si.... o urma de cizma :D. Nu ne dam batuti, vedem ca galeria continua, fiind insa obturata de formatiuni in vreo 3 planuri paralele. Ne punem pe lucru, spargem cu randul. Vine tura mea si nu apuc sa dau multe ciocane ca Dan ma roaga sa ma opresc: auzim un bubuit puternic din sala unde lasasem bananele, deducem ca e vorba de viitura. In toata pestera este doar o prelingere de apa, ramanem cu toti uimiti de ce este capabila natura. Hotaram sa iesim. Echiparea de TSA este bine facuta, nu avem probleme cu apa, singurul loc cu probleme e un cap de put unde trebuie sa ne tavalim la iesire in apa. Isti ne dezvaluie ca tocmai i-a intrat apa pe maneca si i-a ajuns in cizma :D. Riscurile vietii de speolog. In timp ce ieseam chiar ne vorbeam ce bine ca nu am fortat trecerea de jos, poate eram si acum acolo, un dop in calea apei.
            Ce ne-a surprins insa cel mai tare a fost cantitatea de apa ce o colecteaza avenul la precipitatii. Pe portiunea de prabusiri nu puteam sa ne uitam bine in sus datorita apei care ne intra in ochi. Ne-am udat pana la piele. A fost si asta o experienta.
Cristina