Scop: povestea Pascalaului continua- derocare, explorare si cartare
Perioada : 15.11.09 - 29.11.09
Participanti : la prima tura Potyi si Tamas iar in 29.11 : Adina, Cristina, Dan, Potyi, Tamas

Ne-am impartit si de data aceasta in doua echipe pentru a mari eficienta turei Potyi si Tamas la derocare si echipare TSA, eu si Dan la cartare iar Adina plina de entuziasm ca de obicei ne ajuta cand pe noi cand pe ei.

Dupa vreo 2 ore de spart la stramtoarea de la –100, la terminusul vechi Tamas si Potyi au mers sa largeasca meandrul si stramtoarea din capul de put de la aprox –114 iar Dan si cu mine am dat drumul la cartare, el fiind seful :D, iar eu omul cu lasermetrul.

Cand am ajuns jos cu cartarea baietii inca se chinuiau sa largeasca meandrul. Inca vreo 2 ore de asteptare pana a facut Potyi si echiparea de TSA si am inceput sa coboram. Pe meandru fiind deja curs de apa care se revarsa in putul ce avea sa vina facea ca vizibilitatea sa fie destul de scazuta. Coboara Potyi, veste buna putul nu are 10m cat estimasem noi ci vreo 20m. E impresionant si frumos in acelasi timp, tipul de put traditional, circular in plan cu peretii spalati de apa. Ma pregatesc sa cobor eu, Potyi curios cum e deja se uita ce urmeaza, imi zice sa iau masina de gaurit, mai urmeaza un put. Se documenteaza mai bine pana ajung eu jos, ii vad lumina la vreo 6m sub mine, imi spune ca a putut ocoli putul printr-o diaclaza frumos concretionata, la liber. Cobor si eu la el, intre timp vin si ceilalti suntem un pic dezamagiti, la baza diaclazei niste prabusiri, regasim cursul de apa. Galeria se reorganizeaza intr-un mendru stramt. La prima impresie nu putem merge mai departe. Ambitia lui Dan isi face simtita prezenta, incearca sa inlature obstacolul care ne bareaza accesul in meandru, o placa de scurgere in consola. Incerc sa trec mai departe, pe sub placa, picura destul de tare, nu ca nu am fi fost uzi toti deja si reusesc sa ma strecor. Am trecut. Meandrul are inaltime cam de 2.20m si cam 40cm latime, uneori variaza. Merg cam 10m, sunt depuneri de argila, pare ca galeria la viitura se umple cu apa. La sfarsitul meadrului galeria are doua alternative de continuare : una prin cursul de apa (este foarte stramt) iar alta pe o galeria suprapusa celei de jos, dar destul de stramta, trebuie largit pe oriunde am alege varianta pentru viitor. Munca se pare ca abia incepe.

N-as putea sa zic ca pestera este usoara, pe masura ce avansam si punctul de lucru se muta tot mai jos, accesul va fi tot mai greu. Speram insa ca pestera sa ne motiveze. Deja suntem pe la –155m. In pestera am stat cam 11 ore. Am iesit din nou foarte murdari si uzi pana la piele. Poate ca speologia explorativa nu este cea mai usoara dar satisfactiile sunt pe masura. Speram ca aventura Pascalaului sa continue...

Cristina