Perioada 21-24.05.10

Scop: vizita

Participanţi: Ani, Cristina, Dan, Luci, Marius, Potyi si Andrei Posmoşanu

Zona: Munţii Anina

Prin bunavoinţa Ioanei Axinte, care de vreo doi ani tot ne cheama la pesteri la ei, in Banat, încercând sa profitam de weekendul prelungit, am hotărât să-i onorăm în sfârşit invitaţia. Alături de echipa din Oradea au mai fost şi Vale cu Ioana (Timişoara) Elena, Adina, Oana, Tudor (Bucuresti).

Ca şi obiective principale s-au stabilit Avenul de sub culmea neagră şi Peştera Buhui.

Am pornit deci din Oradea vineri pe la ora 17 iar la locul de tabara, care era în apropierea peşterii Buhui am ajuns pe la 10 seara. Ne-am îngrămădit corturile pe o mica platforma şi ne-am şi pus la poveşti. Ceilalti, din Bucuresti au ajuns pe la ora 2, când noi nici nu puseserăm bine capul "pe pernă".

Pentru sâmbătă s-a hotărât ca activitate parcurgerea avenului. Accesul a fost destul de dificil, ne-am mobilizat destul de târziu, până s-a repartizat tot echipamentul aşa că la aven n-am ajuns decat pe la ora 15. Ca şi descriere acesta are -190m, sportiv şi este destul de umed :D având o serie de puţuri spectaculoase. De echipat, a echipat Tudor, a mai batut 4 spituri unde era imperios necesar, deşi clar trebuie reechipat avenul. Pentru parcurgere bineinţeles sunt necesare cunostinte de TSA. Se termină cu un sifon. Pentru multi s-ar putea că nu a fost una din cele mai frumoase pesteri....ci una din cele trecute la catogoria "once in a lifetime". Ne-am împartit in 3 echipe: echipa 1- Tudor, Potyi, Elena, Ioana, Vale care avea ca şi datori sa echipeze peştera ; echipa 2, cea de foto Andrei, Dan si Cristina; echipa 3, cea de dezechipare Marius, Cristina, Oana, Adina si Luci. Au mai fost permutari...pana la urma totul a iesit bine, la ora 12 noaptea ultimul om era afara. I-am găsit pe ceilalţi încălzindu-se lângă un foc din mjlocul drumului. A fost o experienţă interesantă.

Duminică şi un pic obosiţi de la aven, alţii mai mult de la seara de socializare care a urmat avenului, dar şi din cauza vremii, care în ziua precedentă a fost destul de îngăduitoare cu noi, ne-am urnit destul de târziu la peşteră...pe la 3 :D. Ştiam bineînteles şi că parcurgerea ei nu necesita foarte mult timp. Ca şi date despre cavitate aveam o descriere: dezvoltare de 6500m, morfologie : număr intrări - 4, număr etaje active - 1, numar etaje subfosile - 1, numar etaje fosile - 1, tip retea - dendritica, tipologie gol - pestera de mari dimensiuni. 
Forme de eroziune : marmite, nivele de curgere, nivele de meandru, albii extinse lateral, pilieri, saritori, terasee de eroziune, septe, stiatiuni. Peştera are dimensiuni mari, uşor descendentă (cu cateva praguri mai importante, activă (cursul subteran străbate cei 2100 m ai galeriei principale), dezvoltată în parte pe diaclaze, în parte pe feţe de strat, având pe alocuri aspect de tunel de presiune. A fost adâncita în calcarele barremian-aptiene şi ale aptianului superior prin pierderea apei prin ponoarele de pe valea pârâului Buhui. Au existat trei captări succesive : prima la Peştera Cuptoare ; a doua la Intrarea Certej ; a treia prin ponoarele din aval de barajul Lacului Buhui, etape strans legate de variaţiile climatice ale cuaternarului.

Am facut din nou două echipe, una pentru vizita şi una pentru foto ( Andrei, Dan, Oana si Adina), iar restul de oameni (in afara de Ani si Luci care au ramas la tabară) eram în echipa de vizită. Pentru parcurgere a fost nevoie de neoprene. Impresionantă de altfel atât prin frumuseţi cât şi prin sentimentul de peşteră adevarată care ţi-l provoacă. Ne-am plimbat atât în aval cât si în amonte. O chestie interesantă a fost cascada mare, de vreo 4-5m (are la bază o marmită de mari dimensiuni), unde am sarit toţi, alţii şi de doua ori, unde ne-am distrat bine. Au fost câteva pasaje unde a trebuit şi să înotăm, cea mai lunga zonă de genul a fost chiar la ieşire, unde, surpriză.....ne aşteptau Ani şi Elena. Am stat in peşteră cam 3 ore, nu ne-am grăbit deloc, echipa foto însa au stat mai mult, pe la 10 seara ajungând in tabara.

Ne-am simţit tare bine. Ziua s-a incheiat bineinţeles cu tradiţionala seară socială.

Luni, pe lângă lungul drum de intoarece am zis sa facem şi un pic de turism cultural, am vizitat un sat, Eftimie Murgu, unde se gaseşte o rezervatie mulinologica (de mori de apa) pe cheile Rudăriei si cascada Bigăr pe drumul national.

Multumim Ioanei pentru invitaţie.....am ramas placut impresionaţi de zonă.

Cristina

Pozele au fost realizate de Ioana, Ani si Cristina