În continuare se prezintă 5 ture, mai mult sau mai puțin speologice, dar care au contribuit la o mai bună înțelegere a munților Pădurea Craiului și impicit a carstului lor.

data: 25-09-2010

participanți: Dani, Radu, Ștefan

Am lăsat mașina la valăul din drumul ce leagă Bălnaca Gorși de fostul cătun Ponoare. Ne-am îndreptat spre dolina Berna și ne-am minunat de hăul ce se deschide în fundul ei. Apoi am plecat spre depresiunea de captare carstică Ponoraș și am intrat în peștera omonimă pînă la poartă. Ne-am îndreptat apoi spre ponorul și peștera Stanu Ciuții. Intrarea selectivă, la ținut pe Radu afară, Dani și Ștefan trecînd spre a vizita. Dar nu am fost singurii vizitatori, avînd ocazia să schimbăm cîteva vorbe cu 3 speologi clujeni. Am înaintat pînă la gaura de șoarece regretînd că nu am pus aparatul foto.

Următorul obiectiv a fost peșterile Moanei+Lesiana. Am ajuns la ele nu tocmai pe unde ne plănuisem. Am vizitat prima oară Lesiana. Am coborît apoi la Moanei, nu prin Lesiana deși se poate cu coardă, și am înaintat în formație completă pînă la o strîmtoare prea îngustă pentru Radu. Am mai înaintat umpic și apoi ne-am întors cu toții afară.

Dovadă că rătăcirea drumurilor are o contribuție mare la întelegerea zonei a fost chiar reușita întoarcerii foarte directe la mașină.

data: 03-10-2010

participanți: Dale, Dani, Horhe, Radu, Ștefan

Peștera Igrița, o peșteră fosilă din sat Peștere, se prezintă sub forma unor săli și galerii ce au fost umplute mult cu sedimente. A făcut obiectul investigațiilor arheologice, pînă cînd descoperirea unor monede romane a aprins imaginația savanților de birt și coada vacii. Căutătorii de comori au dat năvală și au răvășit toată pardoseala, șansele de a mai găsii vreo fosilă în conexiune anatomică devenind nule.

Peștera Osoi (sau P. din Valea Poienii), o peșteră foarte frumoasă, de la baza versantului drept al văii Poienii, ne-a găzduit preț de 4 ore. Am parcurs, nu numai odată..., aproape toate galeriile zonei labirintice. După ce ne-am scăldat cizmele în argilă, am pornit pe activ. Am vizitat galeria cu bornă, apoi am intrat pe cea cu foreză (un segment a unei foreze geologice a căzut aici). S-a înaintat pe laminor pînă ce doar capul a rămas deasupra apei. Din descrierea primilor exploratori tîrîșul continuă mai mult, dar se pare că doar la secete. Hornul ce ar putea reprezenta accesul spre un etaj fosil pare de neescaladat, dar îi va veni și lui vremea explorării.

data: 09,10-10-2010

participanți: Dani, Soso

Am decis să facem un Trans-Pădurea Craiului, din Șuncuiuș la Dobrești. Am ajuns în zona Tomnatic, și după multe indicați ale localnicilor, am reușit să ajungem în locul numit La Cîrnaț. Acolo găsim un mic lac format într-o fostă lentilă de bauxită. Am urcat dealul Roșioru și o ultimă indicație din vîrful lui ne-a scos la Vida. Pînă la confluența cu Blaju am remarcat cîteva găuri în stîncile de la baza versantului drept. De la confluență pînă la cantonul silvic Vida drumul merge la nivelul văii, apoi se angajează pe curba de nivel al versantului drept. Am ales comoditatea drumului în detrimentul spectaculoaselor chei ce încep de aici. Am înoptat la coada lacului de acumulare Vida, iar dimineața am pornit spre Dobrești.

data: 30,31-10-2010

participanți: Dani, Ralu

Sîmbătă seara monitorizare lilieci la peștera Gălășeni. Duminică dimineața am intrat puțin în peșteră si am luat cîteva exemplare de faună. Intrarea peșterii reprezintă punctul de intrare a pîrîului Deblei în subteran, ape ce vor ieși la lumină în Josani. Prezintă un sector fosil și două active (pîrîul Deblei, și un altul de origine necunoscută). Ne-am întors prin Birtin, pe valea Gălășeni. Această vale își are obîrșia într-unul din cele mai mari izbucuri ale acestor munți, peștera Jurji. Această peșteră a fost explorată pe o distanță scurtă cu scafandru. Pe versanți ai acestei văi ne atrag atenția în mod deosebit interesante lapiezuri dreptunghiulare.

data: 13-11-2010

participanți: Dani, Mircea

Peștera Cubleș (sau Pietrarului), se află la baza versantului stîng al văii Blaju, afluent de Vida. Din cătunul Cornet (sat Călățea), trecînd cumpăna de ape, am coborît aproape de izvoarele Blajului. Peștera se alfă puțin înainte de confluența cu Cubleș, 50 m deasupra !!!singurului!!! izbuc de pe vale. Nu am găsit intrarea de la început și am ajuns în vîrful versantului. Cu toate că apare o creastă bine conturată, în această creastă se găsesc doline de dimensiuni considerabile. În fundul uneia am verificat o peșteră. La cîțiva metri în interior se văd urme de spargere. Peștera continuă dar noi ne-am întors.

Peștera Cobleș se prezintă sub foma a două galerii. Ambele se termină cu formațiuni de diferite tipuri, dar și parcursul lor impresionează. Galeria nordică (stînga de la intrare), se remarcă prin două hornuri de mari dimensiuni, din unul picurînd singura apă ”activă” din peșteră. Hornurile prezintă ferestre/ramificații, dar nu se pot ajunge la liber. În partea finală a galeriei nordice se continuă un tîrîș. Ne-a oprint intrarea pe el niște...sunete. Cîteodată apăreau ca un speolog ce se tîrăște sau ca un fîlfîit de liliac sau ca voci în depărtare. Am lăsat misterul în întuneric iar noi am ieșit la lumină. Am numărat 155 lilieci. Întoarcerea în Cornet am făcut-o urcînd, din apropierea izbucului, pe versantul drept.

Peștera Pusta (sau Potriva) reprezintă punctul de intrare a văii Mnierei în subteran, ape ce vor ieși la suprafață prin Peștera de la Aștileu. De la șosea se coboară în lunca Mnierei (depresiunea de captare carstică Călățea) apoi se trece rîul și după puțin drum se ajunge la peșteră. Apa ce se prăvălește în peșteră, deși nu la cele mai crescute cote, a oferit un spectacol impresionant dar și înfricoșător. Am vizitat foarte puțin și galeriile fosile.