Ne place iarna. Ne place să batem munţii fiind înconjuraţi de peisaj hivernal. Senzaţia că tu eşti primul care calcă zăpada, faptul că nu sunt decât puţini oameni care ajung acolo face ca schiul de tură să ofere satisfacţii nebănuite. Acestea sunt câteva din motivele pentru care am ales să mergem la prima ediţie a evenimentului Schi de tură la Bărcaciu (M-tii Fagaras).

Participanţi: Alin, Anca, Cristina, Mircea, Marius, Mişu, Raluca, Adina (C.S. Speodava), Radu, Cami ( Don Orione Oradea), Marius (Târgul Mureş) şi încă vreo 15 montaniarzi printre care Mihai Petre (organizator), Adi David, şeful Salvamont Sibiu şi alte personalităţi montane.

Zonă: Făgăraş, cabana Bărcaciu

Perioada 18-20.02.2011

Mai fuseserăm aici în urmă cu vreo 2 luni. Faptul că ne-am întors atât de curând ar trebui să releve probabil cât de mult ne-a plăcut data trecută. Am tatonat atunci terenul, am încercat să ne imaginăm cum ar curge schiurile pe penţile din apropiere şi am încercat să ne convingem colegii că merită bătut atâta drum pentru a participa la evenimentul mai sus pomenit.

Vineri pe la 14 am pornit din Oradea şi după un pic de turism neplanificat la Sighişoara am ajuns pe la ora 11 în Poiana Neamţului, locul unde trebuia să ne lăsăm automobilele. Celalată echipă din Oradea transpirau deja pe traseul ce duce la Barcaciu. Ne-am reîntregit cu unii mai repede, cu alţii mai târziu la cabană. Pe la ora 1, 30 încă găteam supe.

Dimineaţă, destul de matinali, în comparaţie cu ora la care ne-am pus să dormim a trebuit să intrăm în ritmul celorlalţi de la cabană. Pe la 9,15 eram deja pregătiţi de plecare. Fiind destul de mulţi a fost un pic dificil să mergem în acelaşi ritm, ne-am îndreptat iniţial spre cabana Negoiul ca apoi să o tăiem spre creastă, până sub vârful Scara. N-am avut parte de foarte multă vreme bună, în mare parte a fost ceaţă, din când în când vâtul mai clarifica un pic atmosfera, dându-ne posibilitatea să vedem frumuseţile din jurul nostru.

În creastă, retraşi un pic din calea vântului ni s-a ţinut o scurtă prezentare despre avalanşe, despre măsurile care se iau în caz de o avalanşă, echipamentul folosit, atitudinea ce ar trebui adoptata. Pe la 15, 30 am luat-o din loc, avand ca obiectiv cabana. Panta destul de inclinata a reusit sa ne ofere satisfactii pe masura. Unii cu mai multa indemanare, altii cu mai putina am ajuns cu totii bine jos. Pentru ca mai aveam inca energie de risipit am mai dat vreo 3 ture pe partia din spatele cabanei, pentru ca apoi sa ne regrupam cu totii la un vin fiert. Am incheiat astfel o zi in care simti ca nu ai trait degeaba, ca ai gustat natura la adevarata ei valoare.

Duminica.....program optional, o parte ne-am indreptat spre creasta, traseul abordat la urcare de data aceasta, mai direct, inaltatoarele schiurilor puse pe trapta maxima fiind de un real ajutor. Cei ramasi la cabana n-au pierdut nicidecum timpul ci au testat draguta partie care se afla in spatele cabanei. Coborarea din creasta am inceput-o pe la ora 12, adrenalina ajungand din nou la cote indraznete. Traseul la coborare a ramas cel din ziua precedenta, dat pericolului mai mic de avalansa. Pentru efortul depus am fost rasplatiti de mama natura cu cateva momente de ridicare a norilor. Am vazut pana si soarele pentru cateva momente :D.

Pe la ora 13, 30 am inceput sa coboram de la cabana Barcaciu, deoarece ne asteptau cei 800m diferenta de nivel pe care-i urcasem vineri seara cat si un drum de 5 ore pana la Oradea.

Ne-am simtit foarte bine, multumim domnului cabanier Petre pentru ospitalitate cat si fiului acestuia, organizatorului evenimentului: Mihai.

Cristina