Rapoarte de tura
Mar 14, 2011
Peștera Valau 2
Category: Derocare
În acest weekend activitățile noastre s-au îndreptat spre mina din cheile Albioarei cu ale ei peșteri, printre care Valău 2.
data: 5,6.03.2011
participanți: Attila, Dan, Enike, Dani, Peter, Tamaș, Timea, Țupi
Sîmbătă:
Am format două echipe, una pentru peștera Vlău 2, si cealaltă pentru derocare la fisura de pe galeria de mină.
În sectorul drept cum se înaintează pe galeria de mină, am trecut în siguranță peste puțul ce îl întălnim, am făcut pozele de rigoare la sălița cu cristale, o scurtă incursiune să vedem cum s-a escaladat artificial peretele cu fereastră, apoi ne-am îndreptat pe tîrîș spre un puț. Undeva după coborîrea lui ar fi un loc strîmt ce trebuia să îl forțăm, dar nu am găsit decît un amaraj și nu ne-am descurcat cu echiparea. Ne-am întors, am mai exersat escalada liberă și am pornit spre fisura unde se deroca.
Aici i-am găsit pe Dan și Tamaș mulțumiți de progres. Avînd în vedere că nu aveam ce face cu toții aici, cei ce nu am fost acaparați de tehnicile derocării am plecat să vizităm peștera Vacii din Cheile Albioarei.
Ne-a impresionat portalul de așa mari dimensiuni ce nici nu ai bănuii că există în acel versant. Tot la intrare o coardă ce atîrna dintr-o fereastră ne-a făcut să ne întrebăm cum ar fi putut ajunge acolo. Am aflat seara de la Țupi că s-a escaladat la liber, și totodată am mai aflat că există o galerie, pe care noi nu am fost, ce iese într-un ponor.
Dan și Dani am rămas și pe duminică. Ne-am îndreptat spre Angi și Țupi cărora le mulțumim pentru găzduire.
Duminică:
Era în plan o tură de suprafață pe Dealul Stîlpului. Aici ne așteaptă vreo șapte avene, dar din păcate trebuie să mai aștepte...pînă la următoarea tură, pentru că vremea ne-a trimis spre confortul minei.
Și aici din nou ca și ieri am derocat la fisură, am progresat mulțumitor. Au mai rămas niște septe pe 1 m în jos.
data: 5,6.03.2011
participanți: Attila, Dan, Enike, Dani, Peter, Tamaș, Timea, Țupi
Sîmbătă:
Am format două echipe, una pentru peștera Vlău 2, si cealaltă pentru derocare la fisura de pe galeria de mină.
În sectorul drept cum se înaintează pe galeria de mină, am trecut în siguranță peste puțul ce îl întălnim, am făcut pozele de rigoare la sălița cu cristale, o scurtă incursiune să vedem cum s-a escaladat artificial peretele cu fereastră, apoi ne-am îndreptat pe tîrîș spre un puț. Undeva după coborîrea lui ar fi un loc strîmt ce trebuia să îl forțăm, dar nu am găsit decît un amaraj și nu ne-am descurcat cu echiparea. Ne-am întors, am mai exersat escalada liberă și am pornit spre fisura unde se deroca.
Aici i-am găsit pe Dan și Tamaș mulțumiți de progres. Avînd în vedere că nu aveam ce face cu toții aici, cei ce nu am fost acaparați de tehnicile derocării am plecat să vizităm peștera Vacii din Cheile Albioarei.
Ne-a impresionat portalul de așa mari dimensiuni ce nici nu ai bănuii că există în acel versant. Tot la intrare o coardă ce atîrna dintr-o fereastră ne-a făcut să ne întrebăm cum ar fi putut ajunge acolo. Am aflat seara de la Țupi că s-a escaladat la liber, și totodată am mai aflat că există o galerie, pe care noi nu am fost, ce iese într-un ponor.
Dan și Dani am rămas și pe duminică. Ne-am îndreptat spre Angi și Țupi cărora le mulțumim pentru găzduire.
Duminică:
Era în plan o tură de suprafață pe Dealul Stîlpului. Aici ne așteaptă vreo șapte avene, dar din păcate trebuie să mai aștepte...pînă la următoarea tură, pentru că vremea ne-a trimis spre confortul minei.
Și aici din nou ca și ieri am derocat la fisură, am progresat mulțumitor. Au mai rămas niște septe pe 1 m în jos.