Făgăraș. Un loc dintre puținele locuri, în care poti sa simti cu adevarat maretia naturii. Nu stiu daca un speolog ar trebui sa se simta atat de bine intr-un loc atât de deschis. Nu știu dacă asta ne face mai puțin speologi, dar ce știu este că mă întorc de fiecare dată aici, în munții aceștia cu multă nerăbdare și plăcere.

Iarna. Unul din anotimpurile mele preferate. Când combini însă și Făgăraș și iarna nu poate ieși decât ceva de vis.

Prietenii. Ce alt loc mai potrivit să-ți petreci timpul cu cei cu care te simți în largul tău, cu cei care te fac să simți cortul casa ta. Adevăratele prietenii tot timpul am simțit că le-am legat în locuri precum cel în care ne-am petrecut weekendul acesta de primăvară.

Participanți: Alin, Cristina, Potyi, Marius, Raluca, Raul (C.S. Cristal), Radu, Cami, Gabi ( Don Orione Oradea)

Perioada 1-3.04.2011

Zona: Munții Făgăraș, Lacul Bâlea

Vineri. Ajungem seara pe la ora 21 la Bâlea Cascadă (altitudine 1234m :D, se simte el pentru cine am specificat) . Drumul este încă închis, vrem să dormim pe veranda la hotel. După ce ne cerem voie și ne baricadăm de urși (care se pare că au atentat în seara precedentă la o bodegă cu mâncare de vânzare) ne punem la povești.

Sâmbătă. Ne trezim bine dispuși deși vremea pare a nu fi cu noi. Nu ne-am făcut încă planul de acțiune până nu ne vedem la cota 2000.

Pierdem prima telecabină, pe la ora 11 putem corturile. O ceața profundă și niște sfaturi luate de la Salvamont ne fac să ne îndreptăm privirea spre o scurgere de gheță unde se poate cățăra. Îl avem pe Potyi cu noi, persoană bună la casa omului în zile din astea. A venit pregătit cu pioleți de cățărat, coardă, cuie de gheță. Face un traseu, urcăm fiecare o dată, de două ori, cum avem chef. Se mai lumineză un pic, mergem să ne luam schiurile să facem o tură că la urma urmei de asta am venit. Atmosfera se clarifică bine până ajungem în Șaua Doamnei. Zăpada bună (și Potyi care era tot cu trei curbe mai jos decât noi) ne dau un imbold să o luăm pe valea Doamnei. Diferența de nivel coborâtă a fost în jur de trei sute de metri. Gândul ca ne-am uitat frontalele la cort ne-a făcut să accelerăm ritmul până în șauă, sus. A fost o zi plină, am cățărat pentru prima oară pe gheță. A fost interesant. Am exersat și oprirea cu pioletul pe o pantă în caz de cădere. E bine de știut în situații de criză cum să reacționezi corect.

Duminică. Oradea pare departe din acest colț de iarnă unde zăpada este perfectă, cerul senin și coborârile pe schiuri de vis. Ne dăm de două ori din zona șeii Doamnei spre Bâlea. Marius a descris coborârile acestea ca fiind apogeul schiorului din el. Cred ca toți am simțit asta. Mai avem încă multe de învățat și de văzut. Strângem cortul și pe la ora 12 începem să coborâm pe schiuri spre Bâlea Cascadă. Traseul ales ne dă posibilitatea să ajungem până la primul prag glaciar schiind, diferenta de nivel făcută fiind cam de 600m. Cu schiurile pe umăr sau pe rucsac coborâm pe o scurtătură ( în afară de Alin care o ia pe drum). Scurtătura s-a adeverit a fi un fel de potecă pentru capre negre. Aventură până la capăt. Ajungem la mașini la jumătate de oră după Alin.

Șase ore pe drum și Făgărașul este iar departe.

Cristina