Trei într-o zi.

Ne-am cam înmulțit la club, ceea ce înseamnă mai multe ture. Duminică 10.04.2011 au avut loc trei ture speo în paralel.

1. Peștera Jurcani.

   Cei ce lucrează au întâietate. Ei sunt : Dan, Dorin, Maria și Raluca. Tura a constat în continuarea derocării la punctul de lucru, terminusul actual (de fapt de vreo 3-4 ani). Nu s-a lăsat ușor cucerită peștera, dar se pare, după spusele colegilor că așteptarea se apropie de sfârșit. Este una din peșterile în care am încredere că ne va oferi adevărate

   surprize.

2. Avenul Sohodol-Peștera cu ferigi. Pregătiri pentru TSA2- runda a doua. Din cei care s-au anunțat că vin în tură Alin și Țupi sunt doi dintre cei care vor participa peste două săptămâni la stagiul de TSA2. Alți participanți au fost Anyko, Atti, Cristina, Peter. Cei trei colegi vor aplica în peșteră cunoștințele care le-au însușit vineri la „pod”, locul unde te poți antrena în Oradea când vine vorba de TSA sau cățărat în aer liber.

   Deși optasem pentru avenul Sohodol, la intrarea în aven ne-a surprins cât de mare era apa. Am zis că încercăm totuși, am atins cota -20m dar la primul puț mare ne-am dat seama că a continua era foarte aproape de prostie. Începătorilor sigurrrrr le-ar fi plăcut un duș rece, dar cei de la TSA 2 au fost nevoiți să-i dezamăgească. Încă din peșteră am vorbit că ieșim și ne reorientăm spre Peștera cu ferigi.

   Cu TSA urile și salopetele pe noi ne-am urcat în mașini și am pornit spre peșteră. Țupi a fost cel care a echipat aici, Peter fiind singurul dintre începători care a intrat. Am făcut cam 3 ore până dincolo de puțul mare (aprox -60m).

   A fost una din acele zile când doar am băgat de vină atât la TSA1-parcurgere pe coardă cât și la TSA2-echipare ( sper că nu am fost prea sâcâitoare și critica să fi fost constructivă).




3. Peștera Sracoș și aven+carieră Betfia

   participanți: Bogdan, Dani, Laci, Marius, Mircea+copilul+soția, Poty+copilul, Timea

   
   

   Peștera Stacoș se află în comuna Drăgești, sat Stacoș. Foarte aproape de casă și ușor abordabilă. Valea Peșterii, afluent de dreapta al Văii Stacoș, își datorează cea mai mare parte a apei peșterii spre care ne îndreptam. Întreaga peșteră constă într-o galerie unică cu diverticole neînsemnate, ce străpunge dealul, și după ~800m parcurși și ~400 aerian se deschide în amonte. Parcursul ei ne-a încîntat cu gururi și la un moment dat un tavn plin cu macaroane. Știam că o să facem baie pentru a ieșii în amonte dar avînd în vedere că a venit primăvara nu ne-a mai păsat. Așadar în sectorul final pentru a ieșii pe partea cealaltă ne așteaptă un tîrîș prin apa rece, suficient de lung cît să ne încălzească. Ieșim din tîrîș într-o mică sală și ne bucurăm la vederea luminii ce vine de afară. Dar bucuria s-a dus cînd am observat că nu există nici o șansă să ieșim pe acolo, era prea îngust. Din altă parte nu mai vine lumină, altă galerie nu mai există. Deja ne gîndeam că trebuie să dăm din nou piept cu apa rece. Vedem că o grămadă de crengi sunt acumulate sub un bolovan masiv pe care nu ai vrea să îl deranjezi. Totuși abordăm grămada de crengi și după cam un metru și cîteva minute de săpat sîntem afară.

   La întoarcere am gasit o gaură, ne-am minunat de relief, o vale dolinară ce la o analiză fugitivă pare a avea legătură cu afluenții ce i-am întălnit în peșteră. Ne-a mai atras atenția în mod deosebit temperatura ridicată a aerului din peșteră și rocile cu diferite fosile de pe Valea Peșterii.

   Schimbat, mîncat și încălecat spre avenul și cariera Betfia. Aici am exersat TSA 1 și 2, iar spre înserate ne-am întors acasă.