Zona- Roșia

Participanți: Alin, Alina, Andreea, Cristina, Dan, Horhe, Lore, Jancsi, Maria, Marius, Țupi

Perioada 14-15.05.2011

După câteva weekenduri productive în alte peșteri ne găsim o gașcă numeroasa în zona Roșia.

Suntem cam mulți pentru o tură și decidem pentru productivitatea noastră să facem două echipe.

Sâmbătă: Cristina, Dan-gerous și Raluca în avenul Mitică Iștvan.

       Dacă aș spune că de la ultima tură în Mitică Iștvan, când am trecut cu Dan mai departe, nu ne-am gândit la continuarea rămasă neatinsă încă, aș minți. Imaginea aceea cu galeria care merge mai departe, dar care încă nu o poți atinge din cauza unei strâmtori nu o poți uita. Gândul că avenul se găsește peste unul dintre cele mai mari sisteme din Pădurea Craiului îți stăruiește în minte, încolțesc tot felul de ipoteze pe care îți dorești cât mai repede să mergi să le verifici în cavitatea cu pricina.

       Ne găsim iar în fața fântânii, coborâm puțul de 15m care este de fapt o diaclază de vreo 50 cm care începe cu o strâmtoare. Îți montezi coborâtorul în zero și te lași să curgi lipit de un perete în timp ce celalalt perete ți se derulează în fața ochilor atât de aproape. La urcare cu greu poți îndoi piciorul când calci în pedala de la poigne.

Ajungem la locul de lucru. Începe munca. Dăm jos câteva colțuri, Dan trece primul. Coboară săritoarea ce o văzuserăm noi data trecută dar se înfundă. Păcat. Suntem un pic dezamăgiți. Încearcă și pe un horn dar continuarea mult dorită în jos trebuie să ducă. Curent este.

Mai știm un punct de lucru cu potențial. Este de fapt o fisură de vreo 15 cm lățime / 50 înălțime. Nu sună bine, dar dacă tot am intrat am vrea să facem treabă. Decât să trăim cu speranțe deșarte mai bine știm că încercăm și aici.

Dintr-o fisură la o săritoare veritabilă de 2,5m în care încăpeau aproape două persoane. La asta am ajuns. Am făcut la propriu un morman de bolovani în sală. Motivație avem, se vede pe înălțimea mormanului. Păcat că o parte din bolovanii sparți au căzut în săritoare. Ne forțăm să îi scoatem, coborâm...dar azi nu e ziua cea mare...nu e ziua când intrăm în marele sistem. Liniște. Continuarea constă într-o mică fisură de 10 cm, care se află în pardoseala săritorii. Vom reveni? Greu de zis..avem puncte de lucru mult mai promițătoare. Probabil doar la cartare.

Avenul Nelu Fetila: Alin, Maria, Horhe, Marius și Țupi

         În timp ce noi ne zbatem ca râmele să ieșim pe blocatoarele care nu prind mai deloc pe coarda murdară, aflăm că echipa cealaltă a fost harnică. Au scos cam 1,5 mc de pământ...bușteni...bolovani. Și-au făcut o tiroliană cu un balansier deasupra intrării și și-au ușurat muca. E bine să știi să lucrezi cu cap. Nu au ajuns decât până la -3m, încă nu știm sigur dacă intrarea este de la Nelu Fetila dar cel puțin sperăm să fie.

Duminică: din nou două echipe.

       Cea dedicată Nelu Fetila: Alin, Horhe, Maria, Marius- au continuat lucrările de decolmatare, având ca lopată mâna și ca găleată banana. Încă o zi de lucru și sperăm să trecem.

Echipa 2- Peștera Jurcani

       Mulți au fost cei care au lucrat în această peșteră și faptul că noi am reușit să trecem strâmtoarea la care se lucrează de vreo 4 ani le-o datorăm tuturor. Când am ajuns atunci cu Dorin la acest terminus ne-am cam desumflat cu toții. Era un tub cu un diametru de 15-20 cm având o lungime de peste 1,30m. Poate speologul din el, mult mai experimentat decât mine a văzut atunci un obstacol efemer. Și bine a făcut. Bine a făcut că a avut încredere. O altă persoană puternic implicată a fost Dan, el fiind azi aici cu noi. El a trecut primul și a meritat-o.

Poate ar trebui să amintesc pe cei care au muncit aici, fiecare și-a adus aportul într-o mică sau mai mare măsură.

Alex Cuc, Alin Mihuța, Attila Farkas, Bușu, Cati Lascu, Carmen Avram, Cristina Ianc, Dan Pitic, Dorin Lazăr, Foka, Ilinca Tămășan, Ionuț Lascu, Jolti, Maria Morar, Mihai Teușdea, Raluca Ianc, Ovidiu Mărcuș, Țupi, Vlad Tămășan.

       Perseverența poate duce departe. Pe noi în cazul de față ne-a dus doar cu câteva meandre mai în față până la următoarea strâmtoare dar care nu este nici pe departe atât de înspăimantătoare ca și ultima.

Speranța că peștera aceasta ne poate aduce pe viitor surprize ne ține mobilizați.

A fost un weekend plin, le mulțimim lui Țupi și Angi pentru cazare ,

Cristina