Zona : Pădurea Craiului, Roșia- Vida

Participanți: Cristi, Cristina, Dani, Horhe, Laci, Marius, Mișu, Potyi, Ralu, Tamaș, Timi, Țupi

Perioada 11-13.06.2011

Se anunță weekend prelungit. Cum majoritatea lucrăm, faptul că luni avem zi liberă face ca propunea de a merge într-o tură prelungită să fie firească. Partea grea....în ce peșteri mergem? Așa e când ai prea multe :D. În ultimul timp au fost multe ture de lucru. Parcă ne-am dori o vizită....

O propunere vine din partea lui Potyi...să mergem în Stanul Foncii până jos. Sună interesant. De mult vrem să facem asta, am mai avut o tentativă, dar de la -180 mergi pe un târâș care are un mic activ. Zic -mic- dar când plouă afară parcă are mai mult debit. Și nu vrei să fii acolo atunci. Mno rămâne stabilit. Dar totuși suntem cam mulți pentru o singură peșteră. Marius vine cu inițiativa de a merge la Nelu Fetila, avenul la care au mai fost două ture de decolmatare. Acum ar trebui să treacă mai departe.

Plecăm sâmbătă dimineața de acasă, locul de tabără -la întorsuri-, în apropierea Peșterii cu Ferigi, este o poiană draguță unde am stat de mai multe ori. Montăm corturile, știind că vom ajunge târziu de la peșteră.

Echipa de Stanul Foncii

Participanți Cristina, Cristi, Dani, Potyi și Ralu

39 plăcuțe cu verigi, 6 clownuri, 1 inel, 17 bucle, 10 assuri, 12 carabiniere cu filet, 6 carabiniere fara filet, aprox 500 m de coardă

Cam acesta e echipamentul necesar pentru a ajunge până la -340. Pregătirea echipamentului... aprox 1 oră, ajungem la aven pe la ora 13. Trag cu Potyi la sorți care echipează primul. Am onoarea să echipez P1, 2, și 3. La ora 13, 30 mă pun în coardă. Primul puț- 60m. Îmi plac puțurile mari, îți dă senzația că zbori. La baza lui cavitatea continuă cu o strâmtoare, partea de sus a unei diaclaze. Surpriză: un bolovan încastrat, croit parcă după secțiunea de galerie. Parcă simt că tura noastră s-a încheiat. Mă gândesc, dacă nici acum nu ajungem până jos, nu știu dacă mă mai întorc aici. Atâta logistică s-a împiedicat de un bolovan. Ne regrupăm. Am un scripete la mine, improvizăm un sistem , parcă, parcă se mișcă bolovanul. Ne punem blocatoarele pe coardă, tragem cu toții și e în aer!!!! Superrr!!! E ora 15. Suntem conștienți că dacă mergem mai departe ieșim la dimineață. Și???

Îmi place.

La baza celui de-al treilea puț schimb cu Potyi. Suntem pe la -110. Convenim să echipeze el până la -230, apoi eu ultimul puț de 60. Sună bine.

Avem niște probleme cu echiparea la -110, găsim niște săritori (două la număr) echipate, dar care nu erau în fișa de echipare. Pierdem aproape o oră pentru că am echipat-o pe prima, ca să constatăm apoi că se putea face la liber. Ar fi putut fi menționat în fișă ceva...dar asta e. Pauză de mâncare. Avem tot timpul din lume. Merge totul strună până la -180. Urmează târâșul. Am auzit o grămadă de povești despre târâș. Acum când îl parcurg mă întreb: oare toți erau oameni mari? Noi n-am avut deloc probeleme pe el. Pe lângă meandrele noastre din Pașcalău aici e bulevard.

La -200m încep o succesiune de puțuri mici 6-8m (3 la număr) care au câte o mică strâmtoare în capul de puț. Contează mult marimea speologului. Este indicat să fie XS, S sau M. Cristi dacă ar fi să-l masurăm cred ca e un XL, înalt nu glumă. În jos alunecă, nu-i problemă. Cumva tot iese el.

Ajungem la P9. Potyi îmi arată capul de puț. Îmi iau cele necesare pentru echipare. Am un pic emoții. Nici unul dintre noi nu mai fusese aici, știu că echiparea e cam proastă (toată lume îmi zisese asta...mai mult din auzite). Nu știu mulți care să fi ajuns până jos. La prima vedere strâmtoarea din capul de puț e .... strâmtă rău :D. Îmi dau drumul și alunec. Am trecut :D. Caut fracționarea care cică tre să fie sub capul de puț, n-o găsesc. Îi las vorba lui Potyi să o caute și el când coboară. Coarda nu freacă deci continui să cobor. Îmi fac semicheie, cheie, mă uit în jur, așa e de mare sala că tot e negru. Mai cobor vreo 10m mi se pare că văd un loc numai bun pentru a găsi spituri acolo. Identific un spit. Montez plătcuța, mă uit un minut în jur. De mult nu m-a impresionat ceva atât de mult. E imens totul. Doar în Humpleu am mai văzut o sală atât de mare. Mă gândesc oare ce au simțit cei care au explorat aici. Lung e puțul asta, parcă nu se mai termină. Un pic de emoții am știind că nu e dublată fracționarea. Vine și Potyi, caută și el spiturile neidentificate dar nu le găsește. Înainte de a-pic pereții sunt cu argilă pe ei. Ne gândim că poate spiturile au fost acoperite. Ajungem cu toții la baza puțului.

Citisem descrierea avenului, 400m în aval 100 în amonte. Mergem deci în aval. Suntem curioși și de terminus. O diaclază înaltă care o parcurgi pe la jumătate te scoate în activul principal al peșterii. Deci noi ajunsesem pe un afluent....interesant. Jumătate de oră în aval și suntem în fața unei scurgeri care blochează înaintarea. Apa se strecoară pe sub ea....noi... nici o șansă.

Ne gândim la cât avem de urcat. Îmi iau responsabilitatea de a dezechipa până la -180. Ralu urcă prima, să supravegheze coarda din capul de puț să nu frece, apoi Potyi și Dani în speranța de a-l ajuta pe Cristi dacă e necesar să iasă din strâmtoarea din capul de puț. La urcarea a-picului coarda se răsucește cu tine în toate sensurile...ciudata senzație. Ajung în fracționare, Cristi e sus încearcă să treacă de strâmtoare. A trecut! Mai repede decât ne-am așteptat cu toții. O fi el mare dar are tehnică. Ar fi dat clasă multor speologi dacă l-ar fi văzut. Continuăm...nu foarte repede, mici dificultăți pentru Cristi la puțurile care urmează, nimic nerezolvabil.

S-au udat corzile, s-au îngreunat bananele, e intersant cu ele. La -180 Cristi zice că dezechipează până la -110. Urmează un puț mai mic după care unul din cele mai frumoase din toată peștera. Are doar 35m dar este curat, o scurgere stalagmitică îți încântă privirea.

De la -110 dezechipează Raluca. Pe puțul mare singurele emoții le-am avut vis-a-vis de banana care câteodată mai lovea pereții. Data trecută dintr-o astfel de lovitură Ralu a dizlocat un bolovan în care se agățase banana. Ne-am bucurat că n-a fost nimeni sub. La ora 5 dimineața suntem afară. Până ajungem la mașini deja se face ziuă. Faină tură.

În tabară toată lumea dormea....până am ajuns noi :D

Echipa de Nelu Fetilă:

Participanți Horhe, Marius, Mișu, Laci, Tamaș, Timi și Țupi

Speranțe mari pentru acest aven care are -100 și se găsește chiar deasupra sistemului Toplița de Vida. Strâmtoarea la care s-au oprit data trecută băieții pare abordabilă după ce au mai curățat-o. Trece Mișu mai departe. Dan caută acest aven de 15 ani. Azi n-a fost ziua norocoasă. Gouffru (cum zice Ștefan) s-a terminat cu un plan înclinat, neabordabil din cauza prea marii cantități de argilă acumulată aici. Teoretic, după secțiune aici ar trebui să fie un a-pic. Nu prea seamănă.

Dar speranța nu e pierdută. În drumul lor spre mașini găsesc un alt Nelu Fetila :D. O altă gaură acoperită de trunchiuri de copaci. Cu niște sisteme de tiroliană- balansier ne descurcăm să le scoatem într-o tură viitoare.

Duminică, după trei ore și jumătate de somn, ne mobilizăm să spălăm corzile. Bine că ne-au ajutat și colegii de la Nelu Fetila, dacă nu, vorba lui Ralu și acuma mai eram acolo încă.

Ralu, Dani și cu mine ne facem bagajele, trebuie să plecăm mai repede acasă, înainte însă vrem să trecem pe la faleză în Cheile Cuților, Ralu se pregătește pentru Școala Națională de la Căput, la TSA2.

Restul echipei au avut o tentativă de a intra în peștera Craiului, dar datorită mai multor impedimente la intrare au hotarât să se întoarcă.

Luni s-au strămutat cu toții în zona Lacului Vida, o parte mergând pe chei, o parte în peștera din Mina Cerbului. Potyi vrea să forțeze terminusul. Se pare însă că sifonul este neabordabil.

O tură de succes,

Cristina