Category: General

data: 23 07 2011
participanți: Dani, Mircea

Peștera din pîrîul Știrbilei ne-a atras atenția datorită izolării ei și a dorinței de a aprofunda această zonă.

Ajungem pe rîul Șoimușul Stîng (stîng geografic, drept conform oamenilor obișnuiți cu venitul dinspre aval). Întrebăm pădurari, tăietori, primim răspunsuri contradictorii. Binențeles am uitat extrasul din T. Rusu acasă. Ne aducem aminte cît de cît ce scrie în carte dar dăm credit indicațiilor prețioase a tovarășilor pădurari. După ce ne învărtim pe degeaba ajungem și pe pîrîul care trebuie, pîrîu ce își datorează întreaga apă unui izbuc cu debit însemnat. Țineam minte că trebuie să fie pe aici peștera. Prima oprire o gaura la cîțiva metri de izbuc. Un număr de inventar se deslușea încă, ne spunem că asta o fi. Ehipare și intrare. Vedem nisip și pietriș fin. Dăm de apă. De fapt am intrat într-un izbuc ce probabil la debite mari devine supraplin pentru inițialul. Dăm mai multe ture pe vesanți fără nici un rezultat. Un tăietor ne spune ca „era aci o peșteră, da so înfundat. Cole mai sus îi un hîrtop...”. Dăm din cap aprobator, bine, bine, da so terminat creditul pe ziua de azi acordat localnicilor. Ne vedem de planul B.

Avînd în vedere că nu avem cunoștință de vreo altă peșteră prin apropiere, planul b constă în drumeție la polia Lunca Acră și vîrful Hodrîncușa. Urcuș susținut pe la izvoarele Șoimușului Stîng și ieșim direct la Lunca acră. Vizită la p. Vacii, peștera unde intră apa din această polie, apoi ne îndreptîm spre vf. Hodrîncușa. Acesta e cel mai înalt punct din mții. Pădurea Craiului. Dar nu e un vîrf golaș așadar nu ai panoramă. Bănuim că am ajuns pe vîrf deoarece am dat de o bornă de la direcția topo militară, bornă folosită, din umilele mele cunoștințe, pentru triangulație, ce se face în cele mai înalte puncte posibil dintro zonă. No bun, înapoi, nu pe unde am venit să vedem cît mai mult din zona acesta necunoscută nouă. Ieșim bine chiar la izvoarele Șoimușului Stîng, dar nu vrem să coborîm pe unde am urcat din același motiv ca mai sus. Bine am făcut căci am avut parte de o pajiște pe versant de unde am avut parte în sfîrșit de o panoramă mai largă. Intrăm în pădure și coborîm pe gîrle ce încep a se organiza. Dăm de apă dar apa ne părăsește repede. Un ponor.

Nu ne așteptam la un ponor aici, ne uităm pe unde intră apa, pe la alte găuri în stîncă. Pare inabordabil. Mai mergem umpic în aval și recunoaștem valea și versanții ce i-am bătul acum cîteva ore. No deci muncitorul avea dreptate. Aici o fi peștera de care vorbea, și e înfundată. Acasă avem și confirmarea în carte: peștera înfundată e cea ce căutam și noi. Deci „peșteră, caut (re)exploratori”.