I. ECHIPAMENTUL SPEOLOGIC INDIVIDUAL SI COLECTIV

1. ECHIPAMENTUL SPEOLOGIC INDIVIDUAL

Pentru explorarea unei peşteri este bine să se dispună de un echipament suplu, uşor şi durabil care să asigure un minim de confort, pentru că e bine de ştiut că durata unei explorări şi rezultatele obţinute depind de acest lucru.

Deci se va utiliza o lenjerie de corp din bumbac, lâna sau polar, acestea având proprietăţi izolante, se usuca repede şi asigură schimbul de aer dintre organism şi mediu. Peste acestea se va avea un combinezon speologic, dintr-o singura bucată (bluză + pantalon), care se va închide cu un fermoar protejat.

Acest combinezon trebuie sa fie confectionat dintr-un material foarte rezistent, putând fi impermeabil sau nu. Cizmele de cauciuc nu trebuie să lipsească ele fiind o adevarată protecţie împotriva umezelii. Talpa daca este dură şi cu un relief pronunţat asigură o aderenţă bună pe rocă, iar înălţimea este bine să fie până sub genunchi.

Pentru peşterile strabatute de râuri subterane se folosesc costune confecţionate din neopren. Grosimea şi numarul pieselor de îmbrăcăminte va depinde de ritmul propus în care se va parcurge peştera precum şi temperatura peşterii. Orice exagerare în plus sau în minus va fi în detrimentul speologului.

De mare utilitate în situaţi dificile este folia de supravieţuire, o folie din material plastic de dimensiunea 2.20 m X 1.40 m, care instalată deasupra corpului CU FAŢA ARGINTIE SPRE INTERIOR în momente de repaus sau oboseală acută, când poate apărea pericolul hipotermiei, evită pierderile de căldură, izolând speologul de aerul umed şi rece din peştera. Avind un volum redus şi o greutate derizorie acest acesoriu nu are voie să lipsească din casca nici cărui speolog (se poate transporta între calota caştii de protecţie şi benzile de absorţie a şocului).

1.1. Casca de protecţie

 Este evidentă necesitatea protejării capului într-o tura speologică, fiind numeroase pericole: obstacole la înalţime mică, riscul alunecării urmat de o cădere dar mai ales căderi de pietre. Pentru a se avea mai multă libertate şi mai multă mobitate, pe cască se vor monta sursele de lumina.

Există numeroase modele de căşti de la cele utilizate în construcţii pâna la cele fabricate de anumite firme străine special pentru speologie, ori care dintre ele putând fi folosite, dar toate trebuie să răspundă la următoarele necesitaţi: să aibă rezistenţă bună la perforare, să absoarbă cât mai bine şocurile, să fie rezistentă la flacără şi să nu acopere urechile.

          Pentru a asigura o ţinută câta mai bună a caşti pe cap, cureaua de fixare a acesteia sub bărbie nu va fi simplă ci în formă de “Y”, cu două puncte de fixare pe fiecare laterală a calotei.

1.2. Sursele de lumină

  Fără o sursă de lumină accesul în peştera nu este posibil, de calitatea acestei surse depinde foarte mult securitatea speologului. Sursele corespunzătoare de lumină în subteran sunt cele alimentate electric sau cele pe baza de acetilenă, iar formula în care se folosesc ambele sunt cele mai indicate deoarece calitaţile lor devenind complementare.

Pentru a nu avea mâinile ocupate lampa de carbit se va purta la brâu, acetilena fiind condusă la eclerajul de pe cască prin intermediul unui furtun. Acest furtun trebuie să fie dintr-un material rezistent la caldură şi să nu se sugrume uşor, punându-ne în situaţi neplăcute de a rămâne fără lumină. Atât eclerajul cât şi reflectorul electric se vor monta în partea anterioară a căştii, în timp ce bateria sau acumulatorul în partea posterioară. în toate turele este bine ca speologul să aibe la el carbit şi bateri de rezervă şi mai ales o lanternă de rezerva.

Echipaţi cu cască, salopetă, cizme de cauciuc şi surse de lumină se pot parcurge peşteri simple, accesibile. Cele mai multe probleme apar la întilnirea obstacolelor verticale, precum puţurile, hornurile, cascadele cu apă sau săritoarele. Acestea pot fi depaşite cu un surplus de echipament, care este prezentat în cele ce urmează.

1.3. Centuri

Orice explorare pe verticală corzii presupune folosirea obligatorie a centurilor, termen generic care defineşte ansamblul de chingi şi accesorii dispuse în jurul corpului. Chingile ţesute plat sau tubular din fire de poliamidă sau poliester vor avea lăţimea de 4 – 5 cm la cele de baza.

1.3.1. Centura de piept – Vesta

Vesta are rolul de a menţine corpul în apropierea corzii, păsrtrând această poziţie şi în cazul unor căderi neprevăzute. Din multitudinea de modele utilizate cea mai comoda şi eficientă este centura în formă de opt.

1.3.2. Centura şezutului – Hamul

 Hamul dispus în jurul coapselor şi a taliei trebuie să preia toată greutatea corpului în orice situaţie în care speologul este suspendat în coardă. Este dificil a se recomanda un model de ham care să corespundă oricarui speolog indiferent de talie, greutate, temperament, dar cu toate acestea sunt indicate modelele cu prindere pe demi-rond. Contrar unor afirmaţi potrivit cărora hamul trebuie pus doar în momentul utilizării imediate, acesta îmbrăcat, şi bine ajustat, chiar de la începutul unei explorari odată cu restul echipamentului va mentine combinezonul într-o poziţie care va oferi o mai mare libertate de miscare şi poate fi ataşat la coardă în orice moment.

Daca între ham şi vestă se ataşează un blocator se va realiza o centura adecvata pentru urcare pe coardă cu ajutorul blocatoarelor.

1.4. Lonje şi bucle

În cursul acţiunilor de parcurgere pe verticală există numeroase situaţii în care, pentru efectuarea unor manevre cu coarda sau cu restul echipamentului, trebuie realizată o poziţie sigură şi relativ comodă (autoasigurarea). Pentru aceasta se va folosi o bucata de coardă dinamică cu grosimea mai mare de 9 înnodată la capete cu nodul “opt”.

Racordate la ham prin veriga rapidă (demi-rond), capetele libere a lonjelor, prevăzute cu carabiniere făra siguranţă, pot fi cuplate de la caz la caz, pe coardă, la un piton, susţinând perfect greutatea corpului. Anumite firme de echipament sportiv au creat lonje din chingă cusută, acestea având avantajul că sunt mai mici ca volum nemaiexistând cele trei noduri opt.
          Pentru parcurgerea pe coardă a unei verticale este necesară o pedală, care se va ataşa la blcatorul de mână. Această pedală poate fi confecţionată şi din chingă lată de 3 cm.

1.5. Scariţa de escaladă

Aceste scăriţe se folosesc pentru depăşirea unor obstacole verticale sau chiar surplombate, fiind necesare în pereţi lipsiţi de prize. Scăriţa de escaladă permite speologului să stea comod timp îndelungat la înălţime, timp necesar pentru baterea unui spit sau a unui piton. Aceste scăriţe se confecţionează din cordelină înnodată şi 3–4 trepte rigide sau din chingă cusută.

Deşi mai grele cele cu trepte rigide sunt mai practice. Pentru o recuperare mai uşoară a scăriţei după depăşirea ei carabiniera din partea superioară poate fi înlocuită cu un cârlig de formă aparte (cârligul Fiffii), legat de ham cu o cordelină subţire (3mm).

1.6. Dispozitive pentru coborârea pe coarda

Speologii au inventat şi perfecţionat diferite metode de coborâre pe coardă, denumite generic rapel, metode care presupun exercitarea unei frecări între coardă şi corpul uman sau între coardă şi diverse accesorii. Speologii au preluat iniţial aceste metode, apoi nemulţumiţi de inconvenientele lor, şi-au creat proprile lor dispozitive de coborâre, cunoscute sub numele de coborâtoare. Confecţionate din oţeluri speciale sau aliaje uşoare, acestea înlătură orice frecare pe corp şi asigură o securitate maximă cu un efort minim.

1.6 Coborâtoare cu frânare limitată

Viteza de coborâre în rapel va depinde de greutatea speologului şi a corzii de sub coborâtor precum şi de unghiul care se poate regla în funcţie de necesităţi. Astfel un speolog de 70 kg va coborî mai încet decât unul de 85 kg pe aceeaşi coardă, cu aceleşi dispozitiv, dar amândoi vor trebui să-şi regleze viteza în funcţie de greutatea proprie. Viteza va creşte progresiv pe măsură ce coarda rămasă este mai uşoară.

 Pentru a se efectua un rapel în condiţi de siguranţă coborâtoarele trebuie folosite cu o carabinieră suplimentară (“de frână”). Destul de recent au fost confectionate coborâtoare autoblocane care scăpate de sub control se blochează brusc pe coardă. De precizat că exista modele care se blocheaza numai la eliberarea manetei, şi modele care se blochează şi la eliberarea manetei şi la o strângere puternică în mână.

Dacă speologul intră în panică el va strânge instinctiv pârghia de blocare din dorinţa de a se opri relizând o coborâre mai rapidă în cazul primului model. Din acest motiv primul model este indicat să fie folosit doar de speologii experimentaţi.

1.7. Dispozitive pentru urcare pe coardă (blocatoare)

Dacă rapelul a fost inventat de alpinişti, care au perfecţionat şi urcarea pe coardă folosind noduri speciale autoblocante, dispozitivele de urcare pot fi revendicate de către speologi. Necesitatea unor dispozitive care să înlocuiască scăriţele şi nodurile autoblocante a dus la apariţia şi perfecţionarea unor modele de blocatoare, confecţionate din oţeluri şi aliaje uşoare, care au ca principiu de functionare culisarea liberă pe coarda (fără sarcină) şi blocarea

automată în momentul solicitării lor în sens invers.

Minimului de echipament speologic necesar unei explorări îi corespund două blocatoare: cel de piept (Croll):

şi cel de mâna (Poignée):

Daca scopul iniţial pentru care au fost create era urcarea pe coarda, ulterior s-au descoperit numeroase alte utilizări, cum ar fi: autoasigurarea pe coardă, formarea sistemelor de scrpeţi etc.

1.8. Banana

Minimului de echipament individual necesar unei explorari i se adaugă echipamentul colectiv, hrana, şi unele instrumente de lucru, astfel încât se ajunge la o cantitate apreciabilă de materiale. Pentru asigurarea unor condiţii bune de protecţie în timpul transportului se vor folosi saci speologici speciali denumiti banane datorită formei lor alungite.

Banana trebuie prevăzută cu şnur şi clapetă de închidere şi bretele confecţionate din chingă. Pentru ca o banană să fie bună trebuie să fie rezistentă la frecarea cu roca şi impermeabilă.

2. ECHIPAMENTUL COLECTIV

2.1. Corzi şi cordeline

 Cele mai uzuale corzi în spelogie au un miez central (toroane) înconjurat cu o manta de protecţie împletită rotund din fibre răsucite. Mantaua asigură 37% din rezistenţa corzii, iar miezul 63%. În speologie coarda reprezintă mijlocul principal de urcare sau coborâre a unei verticale, fiind indispensabilă asigurarii, actiunii de salvare, balustrade, etc.

Principalele funcţii care trebuie să le îndeplinească o coarda sunt rezistenţă la sarcină la solicitări repetate şi rezistenţă la uzură. Calitatea corzilor depinde de elasticitate, flexibilitate şi reacţia faţă de condiţiile de mediu. În fucţie de aceşti factori putem clasifica corzile în două

mari categorii dinamice şi statice.

 Corzile dinamice confecţionate din poliamida, au un diametru 9 – 12 mm şi o rezistenţă 1600 – 3000 kg. Aceste corzi sunt elastice, flexibile, nu putrezesc dar sunt sensibile la frecare cu particule mari. în stare umedă rezistenţa lor scade cu 10 – 15%. Fibra de poliamida reacţionează defavorabil la radiaţii ultraviolete, şi la acizii care o degradează.

Corzile statice, confecţionate din poliester, sunt rezistente, au o flexibitate bună, dar nu sunt elastice. Acestea sunt cele mai indicate în speologie. Ele au un diametru 10 – 11 mm şi o rezistenţă 2100 – 2600 kg. Rezistenţa în stare udă este aproape aceeaşi cu cea din starea uscată. Deşi sunt puţin sensibile la abraziune, intemperi şi raze ultraviolete ele sunt sensibile la baze.

Pot fi folosite la rapeluri lungi şi la urcare cu ajutorul blocatoarelor, mantaua fiind în acest scop cu grosime mai mare şi o rezistenţă superioară. Deoarece fibrele sintetice au punctul de topire scăzut (170 – 210°C), rapelul cu coborâtoare trebuie efectuat cu viteză redusă pentru a nu deteriora mantaua.

De asemenea se va urmări ca în permanenţă coarda să fie ferită de frecări cu muchii tăioase, de căderi de pietre sau de flacăra de acetilenă.

Este bine de ştiut ca praful şi argila exercită o uzură lentă dar la fel de dăunătoare ca şi o utilizare necorespunzătoare. Chiar dupa o singură utilizare coarda va fi scoasă din uz dacă se observă deteriorări la mantaua de protecţie sau la toroane, sau dacă s-au produs două caderi în ea.  De câte ori este necesar corzile se vor spăla cu atenţie şi se vor usca numai la umbră.

 Copii mai firave a corzilor sunt cordelinele cu un diametru variind de la 3 mm la 8,5 mm sunt foarte utile în cursul unei explorări: noduri de autoasigurare, de urcare pe coarda, legarea unor piese de echipament, bucle (pedale) pentru blocatoare etc.

2.2. Carabiniere, plachete şi verigi rapide

Numeroase necesităţi de ancorare a corzilor, de cuplare a unor piese de echipament între ele sau pe coardă se rezolvă uşor şi în deplină siguranţă cu ajutorul unor inele metalice confecţionate din oţeluri superioare sau aliaje uşoare, denumite carabiniere şi verigi rapide.

Prezentarea tuturor modelelor, formelor, a detalilor constructive este o acţiune hazardată şi în mare parte inutilă căci modele noi apar de la lună la lună.

 Indiferent de formă, toate carabinierele sunt prevăzute cu o clapetă mobilă, care la rândul ei poate avea sau nu un sistem de blocare sub formă de mufă filetată sau culisantă. Se recomandă ca fiind cele mai indicate speologiei, carabinierele simetrice prevăzute cu sisteme

de siguranţă, doar pentru lonje cele fără sigurantă.

 Ca rezistenţe minime se admit în speologie carabinierele care să reziste la 650 kg în axul transversal şi 2200 kg în axul longitudinal.

La relizarea oricărui montaj cu ajutorul carabinierelor se vor evita situaţiile în care acestea pot fi solicitate transversal sau se exercita presiuni pe clapetă.

Prin înlaturarea clapetei şi înlocuirea scesteia cu o mufa filetata s-a obţinut veriga rapidă. Forma dreptunghiulară (delta) este utilă la ancorări, forma semirotundă la închiderea hamului (centura şezutului) şi ataşarea dispozitivelor de urcare, coborâre, iar forma ovală la acţiuni de asigurare şi autoasigurare.

2.3 Scarita speologica

Scara speologică, astăzi suplă, realizata din cablu de oţel (Ø 2-3 mm) şi fuşteie din duraluminiu, modulată în tronsoane de 10 metri, neglijată pe nedrept de adepţii explorărilor acrobatice, este de neînlocuit în rezolvarea unor traversări cu balustrade, punţi suspendate, verticale scurte între puţuri, acţiuni de salvare etc.

II.TEHNICI DE URCARE SI COBORARE PE COARDA

1.1 Coborarea cu coboratorul

Coborarea puturilor se realizeaza cu un coborator cu role, dispozitiv care asociaza confortul cu securitatea, transformand lungile coborari cu scarita de odinioara in simple formalitati.

In functie de configuratia capului de put si echiparea folosita, apropierea de coarda si montarea coboratorului se vor face cu lonjare in prealabil, fie direct de bucla de coarda dintre amaraje sau una din carabinierele din amaraj, fie de balustrada de acces la capul de put (mana curenta), varianta preferabila de echipare a oricarui cap de put.

Se vor evita caderile de factor 2 prin lonjarea in balustrada, bucla de coarda dintre amaraje sau chiar in carabinierele dintre amaraje, dupa caz.

Inainte de inceperea coborarii se vor face cateva verificari indispensabile ale starii generale a echipamentului:

- amarajul dublat

- suruburile stranse

- placutele puse in pozitie corecta

- carabinierele bine plasate

- verigile bine insurubate

- eliminarea posibilitatilor de frecare a corzii in dreptul nodului sau in apropierea echiparii

Se monteaza apoi coboratorul, verificandu-se daca demirondul este corect pus si inchis. Se apuca coarda ce coboara in put si se introduce in coborator. Apoi se fixeaza dispozitivul in demirond cu ajutorul unei carabiniere cu surub.

Dupa montare, se trece coarda printr-o carabiniera de otel sau titan pentru a mari franarea (numita si carabiniera de frana, aceasta fiind paralela cu carabiniera dintre coborator si demirond).

Dupa o ultima verificare din ochi, se scoate lonja si coborarea poate incepe. In timpul coborarii, o mana (dreapta) tine coarda care iese din coborator, iar cealalta tine coboratorul, asigurandu-se astfel echilibrul fata-spate al corpului.

Coborarea se va face cu viteza redusa sau moderata, constanta, fara socuri, pentru a nu supraincalzi suplimentar coarda (mai ales daca este uscata), coboratorul sau carabiniera de frana. Picioarele vor sta in opozitie fata de perete.

Franarea eficace se va realiza:

- mentinand coarda de sus in contact strans cu rola superioara a coboratorului cu mana stanga

- prin ridicarea mainii drepte cu coarda de jos cu tot, obtinandu-se un unghi ascutit

- facand o infasurare in jurul unei cizme, celalalt picior presand coarda mai mult sau mai putin, dupa caz (metoda foarte eficace)

- prin tinerea corzii care iese din coborator cu ambele maini si trecerea ei cu regularitate prin dispozitiv

Pentru oprirea in cursul coborarii, se vor folosi semicheia de blocare pentru opriri de scurta durata si cheia pentru opriri mai lungi.

Transportul bananei se va face prin agatarea sa direct de centura, deoarece daca e prins de demirond se poate incolaci in jurul corzii, ingreunand coborarea. Legarea de centura este de asemenea recomandata in cazul primului ce coboara in put, atunci cand coarda trebuie scoasa treptat din banana pe masura ce speologul coboara.

Odata ajuns la baza putului, se scoate coboratorul daca platforma de jos este suficient de mare si se scoate restul de coarda din raza de actiune a coechipierilor ce vor veni (caderi de pietre, calcare in picioare etc). Daca terenul nu este sigur, speologul se va lonja in balustrada sau in urmatorul cap de put inainte de a demonta coboratorul.

In cazul in care pe fundul putului este apa, oprirea se va face inainte de a atinge apa, punandu-se sacul pe spate pentru a evita udarea acestuia.

In cazul puturilor inguste, coboratorul se va prinde de lonja scurta, pentru a se evita blocarea acestuia la nivelul pieptului, in timp ce sacul va fi prins cu o carabiniera de una din magaziile hamului, pentru ca, la nevoie, sa se poata da oricand drumul hamului. Un ultim amanunt valabil pentru pletosi sau barbosi: prins in lonja scurta, coboratorul se va afla indreptul fetei, putand prinde si smulge fire de par din barba sau din cap.

Pentru incepatori, este indicat ca acestia sa fie asigurati in timpul coborarii, fie cu o a doua coarda, legata de demirond prin intermediul unei carabiniere suplimentare si filata de jos, ca in alpinism, fie prin asigurare de la baza putului, caz in care coarda de asigurare se leaga cu o carabiniera de carabiniera de frana, fie prin utilizarea shuntului, care prezinta totusi inconvenientul ca in cazul unui enenioment, incepatorii au tendinta de a se apuca de shunt si in acest fel eliberandu-l si accidentandu-se sigur. De aceea, cea mai buna asigurare pentru incepatori este exersarea la faleza pentru a deprinde tehnica coborarii fara asigurare!

1.2. Coborirea pe coarda

Pentru coborirea verticalelor vom folosi in marea majoritate a cazurilor coarda. Chiar atunci cind verticala este echipata cu scarita, vom avea montata, in paralel cu scarita, coarda de asigurare pe care vom putea cobori. Coborirea sau rapelul pe coarda, se va face numai cu dispozitive mecanice: coboritoarele .

Sa presupunem ca ne aflam pe marginea unui put pe care dorim sa-l coborim. Prima operatie care trebuie executata este asigurarea prin intermediul lonjei in amaraj, mina curenta sau balustrada. Apoi vom introduce coarda, mai intii in coboritorul fixat prin intermediul unei carabiniere cu surub de veriga rapida a hamului, apoi in carabiniera de frinare, de asemenea cu surub. Intram in pozitia de rapel, solicitind coboritorul, verificam daca pozitia coboritorului este corecta, eliberam lonja de asigurare si putem incepe rapelul.

In timpul rapelului mina dreapta se afla pe coarda inaintea carabinierei de frina, iar mina stinga, tot pe coarda, in urma coboritorului sau pe coboritor, folosindu-ne in acelasi timp picioarele pentru a ne indeparta de perete. Viteza de coborire trebuie sa fie constanta si moderata, deoarece la o viteza prea mare se pot produce arsuri ale miinilor si ale corzii. Eventualele opriri se vor face lin pentru a nu introduce socuri in coarda, in amaraje etc.

1.3 Controlul vitezei de coborire si blocarea coboritorului

La coboritorul cu role controlul vitezei se face cu mina dreapta in care tinem coarda dinaintea carabinierei de frina, miscind-o in plan vertical.

Pentru o oprire temporara putem bloca coboritorul cu ajutorul unei semichei , trecind coarda peste virful coboritorului tinind totusi coarda cu una din miini, iar pentru o oprire mai indelungata sau pentru a ne putea folosi de ambele miini, coboritorul poate fi imobilizat cu o cheie de blocare.

Aceasta se realizeaza trecind prin carabiniera cu care este prins de ham coboritorul, o bucla de coarda din portiunea cuprinsa intre coboritor si carabiniera de frina, pe care o trecem peste virful coboritorului.

Pentru cei mai putin obisnuiti cu folosirea cheii de blocare este recomandat ca inaintea acesteia sa se faca o semicheie, pentru a evita pericolul unei caderi, in cazul scaparii corzii din mina la deblocare.

Deci, NU da drumul corzii din mina in timpul rapelului!

La coboritorul tip rack viteza este influentata de numarul de bare folosite. Pentru o oprire temporara, coboritorul rack se blocheaza trecind coarda peste virful coboritorului, printre coarda ce iese din coboritor si coboritor.

Pentru o blocare totala se trece coarda peste virful coboritorului, printre coboritor si coarda, dupa care se procedeaza similar ca in cazul coboritorului cu role.

1.4 Trecerea fractionarilor, devierilor, nodurilor si trecerea din coboritor in blocatoare

1.4.1 Fractionarea

Pentru trecerea unei fractionari se procedeaza in felul urmator:

- se coboara pina ce coboritorul ajunge in dreptul amarajului;

- in cazul in care amarajul este foarte aproape de verticala rapelului se blocheaza coboritorul cu o semicheie. (In cazul in care fractionarea este decalata, ne vom opri cind coboritorul este putin sub nivelul amarajului, vom bloca coboritorul cu o cheie de blocare, tragindu-ne apoi, de coarda pe care am venit, pina la amaraj.);

- se va introduce carabiniera lonjei scurte in amaraj, se deblocheaza coboritorul si se continua rapelul pina cind raminem suspendati in lonja;

- se introduce carabiniera lonjei lungi pe coarda de deasupra amarajului;

- se scoate coboritorul, se monteaza sub amaraj si se blocheaza cu o cheie;

- folosindu-ne de pereti sau de bucla corzii de deasupra amarajului, in care putem calca, detensionam lonja scurta si scoatem carabiniera din amaraj;

- raminem suspendati in coboritor, desfacem cheia de blocare si verificam daca rapelul decurge in conditii normale;

- daca totul este in regula scoatem si carabiniera lonjei lungi din bucla corzii si continuam rapelul. (Atentie! in cazul in care am uitat acest ultim lucru, si am coborit pina cind am ramas suspendati in lonja lunga, vom fi nevoiti sa folosim blocatoarele pentru a o desface.)

1.4.2 Devierea

Trecem unei devieri se face mult mai usor si anume:

- se coboara pina la deviere; - se imobilizeaza coboritorul cu o cheie sau o semicheie;

- daca exista pericolul ca scapind devierea din mina sa nu o putem recupera, atunci vom introduce carabiniera uneia din cele doua lonje in carabiniera devierii;

- scoatem carabiniera devierii de pe coarda, de sub coboritor si o montam deasupra acestuia;

- scoatem carabiniera lonjei, deblocam coboritorul, daca am facut aceste operatii si continuam coborirea.

1.4.3 Nodul

Cind coarda cu care a fost echipat un put s-a dovedit a fi prea scurta si a trebuit inadita cu alta vom fi nevoiti sa trecem un nod.

Iata ce avem de facut:

- cu putin inainte de a ajunge la nod vom scoate coarda din carabiniera de frina si continuam rapelul pina ce coboritorul va ajunge la nod;

- se monteaza blocatorul cu miner sau fara (este numit de marea majoritate a speologilor poignec") de care este prinsa pedala si carabiniera lonjei lungi;

- ajutindu-ne de pedala ne vom ridica si vom monta blocatorul de piept; - eventual, fara a fi obligatoriu, se va introduce carabiniera lonjei scurte in bucla nodului de jonctiune;

- se scoate coboritorul, se monteaza sub nod si se imobilizeaza cu o cheie de blocare; - se scoate blocatorul de piept, apoi si celalalt, se desface cheia de blocare a coboritorului si se continua rapelul.

O alta varianta de trecere a nodului, mai rapida, dar care cere un exercitiu indelungat, este urmatoarea:

- ajunsi la nod, cu carabiniera de frina scoasa, se monteaza poignee-ul, de data aceasta cu lonja scurta fixata de acesta;

- se fixeaza lonja lunga in bucla nodului; .

- calcind in pedala, detensionam coboritorul si scoatem coboritorul de pe coarda;

- ne lasam suspendati in lonja scurta, montam coboritorul sub nod si il blocam;

- schimbam lonjele intre ele, calcind in pedala;

- ne lasam in coboritor, scoatem poignee-ul, apoi lonja din bucla nodului si continuam coborirea.

1.4.4.Trecerea din coboritor in blocatoare

Daca din vreun anumit motiv sintem obligati sa urcam, inainte de a ajunge la baza verticalei, vom proceda astfel:

- imobilizam coboritorul cu o cheie de blocare; - montam blocatorul cu miner pe coarda si ne asiguram cu lonja lunga in carabiniera blocatorului;

- ne ridicam in pedala si montam blocatorul de piept intre blocatorul cu miner si coboritor;

- suspendati in blocatorul de piept desfacem cheia de blocare, scoatem coboritorul de pe coarda si incepem urcarea.

2. Urcarea pe corda

Urcarea pe coarda a verticalelor se face folosind dispozitivele mecanice numite blocatoare.

Cele mai utilizate metode de urcare folosesc doua blocatoare, existind insa si tehnici care folosesc trei blocatoare.

Principiul de urcare consta in culisarea si blocarea alternativa a blocatoarelor in functie de solicitare.

insusirea tehnicii de urcare se face la exterior, exersind toate manevrele ce trebuie cunoscute pentru depasirea tuturor obstacolelor ce pot aparea in subteran (trecerea din urcare in coborire, pasaje de nod, fractionari, devieri).

Tehnica va fi perfectionata in asa fel incit sa nu duca la obosirea bratelor, picioarelor, corpului. Acest lucru il vom evita printr-o buna reglare a:

- harnasamentului;

- lungimii pedalei si a lonjelor;

- solicitarii musculare (incepatorii sint tentati sa foloseasca forta bratelor mai mult decit este necesar).

Vom enumera cu titlu informativ metodele de urcare pe coarda folosite in lume, urmind a descrie numai metodele cele mai folosite la noi in tara.

Metoda DAD Cunoscuta si sub denumirea de "Frog" (adica "broasca") este, daca nu cea mai folosita din lume, in mod sigur cea mai folosita din Europa.

Este o metoda inventata de francezi si foloseste doua blocatoare, unul la piept, iar celalalt cu miner si pedala pentru picior.

Metoda "mersului pe coarda" Sau dupa denumirea americana "rope walking".

Foarte folosita in America de Nord, pretindu-se foarte bine pentru avenele cu puturi foarte adinci, largi si surplombante. Este o metoda foarte rapida si usoara de urcare, insa greoaie in cazul unor retele cu puturi suprapuse sau cu multe fractionari.

Foloseste trei blocatoare, doua la picioare, unul la umar si, eventual, o centura de piept prevazuta cu o cutie cu rola pentru a mentine coarda cit mai aproape de corp.

Metoda Jumar Una din primele metode folosite cu rezultate multumitoare. Utilizeaza doua blocatoare cu miner, ambele prevazute cu pedala pentru picior.

Metoda Texas Foloseste doua blocatoare cu miner, cel de sus atasat prin intermediul unei lonje la ham, lonje ce trece prin carabiniera vestei, iar cel de jos prevazut cu o pedala.

Metoda Mitchell Asemanatoare metodei Texas, avind insa pedala si la blocatorul de sus si in plus vesta este prevazuta cu o cutie de piept ("chest box").

Metoda "camei flotante" "Floating cam" este o metoda asemanatoare metodei DAD, dar care in plus foloseste si un blocator de picior.

2.1. Metoda DAD

Este metoda cea mai indicata pentru urcarea verticalelor din pesterile si avenele din tara noastra.

Echipamentul necesar este urmatorul:

- hamul;

- vesta sau centura de piept;

- lonja scurta si lonja lunga;

- blocatorul de piept. Ideal este ca acesta sa fie Croll, insa se pot folosi si blocatoarele Petzl Ascension, Petzl Basic sau Jumar;

- blocatorul cu miner (poignee). Poate fi Petzl Ascension, Basic sau Jumar;

- pedala blocatorului cu miner.

Croll-ul este prins in veriga hamului si in centura de piept, astfel incit sa stea cit mai aproape de corp.

Pentru a putea desface cit mai repede Croll-ul, incomod in pasajele orizontale, este bine ca acesta sa fie prins de centura de piept prin intermediul unei mici verigi rapide.

In blocatorul cu miner este fixata pedala, cu ajutorul unei carabiniere cu surub de care se prinde si lonja lunga. Bucla pedalei trebuie sa fie suficient de larga pentru a putea introduce ambele picioare.

Inaintarea se face impingind blocatorul cu miner, evident in sus, o data cu flexarea picioarelor sau a piciorului, greutatea fiind preluata de Croll. Apoi ne ridicam calcind in pedala, calciiele sa fie cit mai sub sezut, folosindu-ne de forta picioarelor si nu a miinilor!

Pentru a evita ridicarea corzii o data cu blocatorul de piept, acesta va fi tinuta de catre un coechipier sau in lipsa acestuia va fi tinuta pe primii metri cu mina stinga de sub blocatorul pe piept, iar apoi data pe dupa laba piciorului din pedala, in caz ca ne folosim numai de un picior, iar daca ne folosim de amindoua, coarda va fi tinuta intre virfurile picioarelor.

In cazul in care coarda este aproape de perete, vom introduce in pedala un singur picior iar cu celalalt ne vom indeparta de perete, inaintarea facindu-se in acest caz pe o coarda usor oblica, ceea ce usureaza inaintarea.

2.2 Metoda "mersului pe coarda"

Cum spuneam, este o metoda recomandata pentru puturile largi, lungi si nefractionate.

Echipamentul folosit:

- ham;

- centura de piept prevazuta cu cutie de piept cu rola;

- lonja scurta si lonja lunga;

- blocator de umar (Jumar sau Petzl Ascension);

- doua blocatoare de picior (Gibbs, Petzl Basic, Economy TSA sau Aphanicc E.M.S). (Economy TSA si Aphanice E.M.S. sunt blocatoare asemanatoare blocatorului Petzl Basic, Aphanice E.M.S. fiind special conceput pentru a fi montat numai la glezna);

- o pedala pentru blocatorul de genunchi.

Blocatorul de umar este acelasi lucru cu blocatorul cu miner de la metoda DAD; de el se fixeaza lonja lunga.

Unul dintre blocatoarele de picior este fixat prin intermediul unei chingi de glezna unuia dintre picioare, de regula de glezna piciorului mai slab (piciorul drept), iar celalalt in dreptul genunchiului celuilalt picior, fiind prevazut in plus cu o pedala.

Pentru a fi cit mai aproape de coarda, aceasta va fi trecuta prin cutia de piept.

Inaintarea se face ca si cind am urca pe o scarita.

Daca insa nu exista un coechipier in urma noastra care sa ne tina coarda, vom avea de facut o manevra in plus, respectiv de a ne apleca si a trage coarda prin ultimul blocator.

La aceasta metoda se pot folosi in locul blocatoarelor Gibbs, blocatoarele Bogibbs mult mai usor de montat pe corda datorita unei degajari in corpul blocatorului ce permite acest lucru, dar foarte greu de scos de pe o coarda tensionata.

2.3 Trecerea fractionarilor, devierilor si nodurilor; trecerea din blocatoare in coboritor

2.3.1Fractionarea.

Depasirea unei fractionari se face astfel:

- urcam pe coarda pina cind blocatorul cu miner ajunge foarte aproape de nod, dar NU pina in nod, caci altfel va fi foarte greu de scos de pe coarda.

in cazul metodei "mersului pe coarda" pina la o distanta care sa ne permita introducerea lonjei scurte in amaraj;

- folosindu-ne de pedala, introducem carabiniera lonjei scurte in carabiniera amarajului sau in bucla nodului, nu in placheta, si scoatem blocatorul de piept de pe coarda;

- mutam blocatorul de piept deasupra fractionarii. De retinut ca blocatorul de piept este intotdeauna primul blocator care se muta pe coarda de deasupra amarajului ;

- se muta apoi si blocatorul cu miner (sau celelalte blocatoare), avind grija ca lonja lunga sa nu fie rasucita in jurul corzii pe care tocmai o parasim;

- se fac citeva miscari de urcare pina cind coarda preia toata greutatea corpului, dupa care se scoate lonja scurta din amaraj si se continua urcarea.

2.3.2 Devierea

Pentru depasirea unei devieri ordinea operatiilor este urmatoarea:

- urcam pina cind primul blocator intilneste carabiniera devierii;

- se scoate carabiniera devierii de pe coarda si se monteaza in urma ultimului blocator. Eventual, in cazul in care bucla devierii este lunga, si deci greu de recuperat in cazul scaparii acesteia, vom introduce carabiniera lonjei scurte in carabiniera devierii;

- se continua urcarea.

2.3.3.Nodul

Pentru depasirea nodului in siguranta trebuie respectate urmatoarele faze:

- urcam pina ce primul blocator ajunge pina aproape de nod, dar nu pina la el;

- prindem carabiniera lonjei scurte in bucla nodului (daca nodul este accidental si nu poate fi desfacut, fixam carabiniera pe coarda deasupra nodului);

- trecem primul blocator, cel mai de sus, deasupra nodului; - facem o miscare de inaintare, dupa care trecem deasupra nodului si celelalte blocatoare;

- scoatem lonja scurta si continuam inaintarea.

2.3.4.Trecerea din blocatoare in coboritor

Din anumite motive se pot ivi astfel de situatii si pentru a le putea face fata trebuie sa cunoastem urmatoarele operatii:

- se monteaza coboritorul si se imobilizeaza cu o cheie de blocare;

- aducem blocatorul cu miner cit mai aprope de blocatorul de piept;

- ne ridicam in pedala, scoatem blocatorul de piept si ne lasam in coboritor;

- scoatem si blocatorul cu miner, desfacem cheia de blocare si incepem coborirea.

in cazul folosirii metodei "mersului pe coarda" ordinea operatiilor este urmatoarea:

- se scoate blocatorul de la genunchi;

- se monteaza coboritorul si se blocheaza cu o cheie de blocare;

- se scoate blocatorul de la piept folosind blocatorul de la glezna;

- ne lasam in coboritor si scoatem si blocatorul de la glezna;

- se desface cheia de blocare de pe coboritor si se continua rapelul.

3. Dezechiparea si transportul echipamentului pe verticala

Dupa incheierea unei actiuni de explorare este necesara recuperarea materialelor folosite la echipare.

Daca totusi dorim sa lasam echipate respectivele verticale, vom avea grija sa tragem corzile si scaritele de pe puturile cu cascade sau de pe puturile susceptibile de a deveni active, insa in cazul in care vrem sa dezechipam, atunci se pune problema transportului pe verticala al echipamentului.

Sarcina dezechiparii revine ultimului coechipier care urca verticala. Este recomandat ca dupa ce a dezechipat unul sau doua puturi, acesta sa fie inlocuit de alt membru al echipei. De asemenea este recomandat ca, daca echiparea a fost facuta in premiera sau daca pestera respectiva nu are o fisa tehnica, cel sau cei care au dezechipat, sa nu desfaca de pe coarda nodurile si echipamentul folosit la amaraje, pentru ca la exterior sa poata fi refacuta echiparea si astfel intocmita fisa tehnica.

Pentru dezechiparea marilor verticale, cind cantitatea de material este foarte mare si deci urcarea pe coarda devine foarte obositoare, transportul echipamentului pe verticala poate fi facut cu ajutorul unui sistem de scripeti si blocatoare.

Ultimul model de blocator cu miner al firmei Petzl, este prevazut cu un sistem de scripeti, care diminueaza considerabil efortul ce trebuie depus in astfel de cazuri, singurul dezavantaj fiind o scadere a ritmului de inaitare si depasirea cu dificultate a fractionarilor.

adaptare dupa V.Lascu,Posmosanu; "Ghid TSA"

III. NODURI

Principalele noduri folosite in Speologie

Nod dublu de oprire Nodul opt

Nodul dublu pescaresc Nodul opt dublu

Nodul Fluture Nodul bulin

Nodul cabestan Nodul de

inadire a doua corzi

Nodul de chinga Nodul Prusik